Zona FATA, istoric şi importanţă în regiune

Google maps

Zona care astăzi se numeşte FATA (Zona Tribală Administrată Federal din Pakistan) a fost folosită în trecut ca un fel de câmp de luptă pe care s-a desfășurat cel mai mare joc pentru dominaţia imperial britanică în secolul 19. Administraţia imperial britanică a Indiei dorea un control regional total pentru a avea în continuare posesia teritorială pe un coridor defensiv împotriva expansiunii Rusiei în zona Asiei Centrale. Impunerea ordinii şi a păcii în zonă a fost un țel greu de realizat. Teoretic, administraţia britanică supraveghea teritoriile, dar niciodată nu a avut control total. Pentru guvernarea zonei, britanicii dintotdeauna au fost nevoiţi să colaboreze cu şefii triburilor cu ajutorul unor un agenţi politici, nominalizaţi de către guvernul federal din New Delhi. Liderii locali erau liberi să se ocupe de  afacerile lor interne şi să aplice codurile tribale când administraţia colonială nu dorea autoritatea deplină în ceea ce priveşte siguranţa şi stabilitatea în zona respectivă.

Chiar dacă multe dintre triburi au colaborat cu administraţia colonială în schimbul unui ajutor financiar, angajamentul nu a fost niciodată un succes desăvârşit. În ultima jumătate a secolului al 19-lea, trupele britanice au fost nevoite să intervină în multe zone tribale pentru a aduce pacea. Intre anii 1871 şi 1876, administraţia colonială a introdus o serie de legi, de exemplu legea FCR (frontier crime regulation). Regulamentul descria o procedură specială pentru zona tribală, diferită de legea penală şi civilă care era în vigoare în India britanică. Aceste reglementări erau bazate pe ideea de responsabilitate colectiv teritorială, considerată necesară pentru rezolvarea disputelor prin o entitate numită ”JIRGA”  sau sfatul bătrânilor. Oricum şi acestă metodă s-a dovedit insuficientă pentru a controla zona în totalitate.

Frustraţi că toate încercările de a domina zona au eşuat, britanicii au elaborat un set de ordine guvernamentale în 1901 prin care a sporit puterea judiciară şi administrativă ale oficialilor locali nominalizaţi de către guvernul federal. În acelaşi an, o nouă unitate administrativă a fost creată, Nord-West Frontier Province (NWFP), luând unele teritorii din vecinătate şi din provincia Punjab. La acea vreme noua unitate creată includea 5 regiuni/districte (Bannu, Dera Ismail Khan, Hazara, Kohat şi Pesawar) şi zone tribale, (Dir Swat, Chitral, Khyber, Kurram, Waziristanul de Nord şi Waziristanul de Sud). Această unitate nou creată urma să fie condusă de către un guvernator local care răspundea în faţa guvernatorului general al Indiei Britanice.

Instituţia ”agentului politic”, a fost creată pe criterii cum ar fi popularitate, bani şi influența în zonă. Fiecare raion a fost condus de către un agent politic, care era învestit cu putere politică dar şi financiară pentru a i se asigura astfel loialitatea faţă de guvernul britanic. De asemenea, a fost promovat un sistemul Maliki, numit astfel după liderii locali, Maliks, care făceau o muncă de intermediari între populaţia tribului şi autorităţile coloniale. De asemenea, ajutau la implementarea politicilor guvernamentale. În ciuda acestor eforturi făcute, care erau întărite cu repetate presiuni militare, autorităţile coloniale, nu au reuşit să controleze total zona până la plecarea lor din India în 1947. După independenţă multe dintre triburi au ajuns la o înţelegere cu nou-formatul guvern din Pakistan şi au semnat un document care conținea 30 de puncte pentru ca alianţa să fie stabilă şi funcţională. În acestă perioadă, încă trei noi zone, (Mohmand, Bajaur si Orakzai) au fost incluse, dar triburile de acolo nu aveau o autonomie teritorială. Documentul înţelegerii, semnat în 1948, garanta triburilor un statut special administrativ şi a fost cristalizat în constituţia Pakistanului din 1973.

Din punct de vedere geografic, zona FATA este situată între linia Durand (graniţa Afgano-Pakistaneză) şi provincia Pakhtunkhva. Are un statut semi-autonom şi este compusă din 7 agenţii, dintre care 6 au graniţa comună cu ambele state.

RAIOANE CARE FAC PARTE DIN “ FATA”

  • RAIONUL BAJAUR: a fost inclus în FATA, în decembrie 1973. Înainte de 1960 Bajaur rămăsese un teritoriu semi-independent şi a fost considerat o zonă inaccesibilă. Era controlată de către un agent politic din districtul Malakand. Istoria veche a acestei zone este marcată de diferite invazii cum ar fi Mehmmood Gajnavi, Tamer Lane, Chengej Khan, și Alexandru Macedon. Raionul Bajaur are un caracter diferit faţă de alte raioane fiind condus de către clanul “Khanilor” consideraţi foarte războinici. În afară de acest lucru, este singura zonă împărţită în trei subdiviziuni Khanatul din Khar, Khanatul din Nawagal si Khanatul din Pashat. Raionul Bajaur este condus de către un agent politic din zona Khyber Pakhtunkhwa care este ajutat de către doi adjuncți.
  • RAIONUL KHYBER: este cel mai faimos din cele şapte zone. În trecut pasajul Khyber a fost folosit ca rută comerciala care lega Asia Centrală şi Europa de subcontinentul Asiei de Sud prin Afghanistan. Pasajul Khyber, de-a lungul istoriei, a fost folosit de toţi invadatorii care au atacat sub-continentul Indiei, cum ar fi Afganii, Mogulii, Persanii şi Europenii. Raionul are trei judeţe, Landi Kotal, Jamrud si Bara, şi este condus de un agent politic.  Acesta are dreptul să nominalizeze încă două persoane pentru ajutor. Sediul central este în oraşul Peshawar.
  • Raionul ORAKZAI: Tribul Orakzai, care conduce în zonă, este de origine persană, numele fiind derivat de la un prinţ persan care a fost exilat de către tatăl lui deoarece era neobedient. Se numea ”wrakzai”(fiul pierdut) Sikander Khan. După ce s-a plimbat în toată zona transcontinentală a Indiei, în final a ajuns în localitatea Kohat, unde a început să lucreze la un rege local. Într-o zi regele îl trimite sa facă ordine în zona Tirah, unde locuitorii jefuiau călătorii străini și nu plăteau taxe. Se spune că, cu timpul au devenit omeni de încredere. După moartea regelui, prinţul a ajuns rege în zonă şi moştenitorii lui au luat nume de Orakzais. Zona Orakzai a fost inclusă în teritoriile FATA în 1973, la recomandarea Marii Adunări a JIRGA din
  • Raionul KURRAM: are o istorie lungă şi importantă, considerată o trecere preferată din Kabul si Gardez, către sub-continentul Indian prin pasajul Pelwar Kotal. În trecut, zona a fost locuită de către hinduşi arieni din 1600 î.e.n., macedonieni din 326 î.e.n., populații din Bactria, Sciția, Parția, Kushan, dinastia Sahia, sultanul de Ghor şi de către Moguli după 1230 e.n. După ce imperiul Mogul s-a destrămat raionul Kurram a fost inclus în regatul Afganistanului, iar în 1848 a fost cucerit de Imperiul Britanic. Britanicii au inclus zona Kurram în teritoriile FATA în 1892 şi a fost condusă de către un agent politic, având sediul în Parachinar.
  • WaziRIstanul de Nord: Istoria acestui raion este fascinantă. A făcut parte din multe imperii, cum ar fi Durranis, Mogul şi Britanic, dar nu a fost niciodată subjugat în totalitate. Poporul din Waziristan este cunoscut pentru luptătorii săi, britanicii au întimpinat mari probleme în încercarea de a-i cuceri. În 1893 Amirul Afganistanului a semnat un document, renunțând la dreptul asupra teritoriilor respective. În 1910 zona a fost inclusă în FATA, divizată în încă trei judeţe, şi a fost condusă de către un agent politic cu sediu central la Miramshah.
  • MOHMAND: Raionul Mohmand a moştenit numele de la tribul care locuieşte în el şi a fost inclus în FATA în 1951. În trecut zona a fost condusă din raionul Khyber. Tribul este compus din clanuri afgane vechi ale cărui lider a fost Ghani Khel. Zona a făcut parte din civilizaţia Ghandhara şi în timpul britanicilor zona a devenit un fel de Mecca pentru Mujahedini, care doreau să scape de regim şi să fondeze un stat liber şi independent. Raionul este condus de un agent politic nominalizat de către guvernul federal, sediul central fiind la Ghalani.
  • WAZIRISTANUL DE SUD:  este cel mai mare raion dintre toate şi a fost inclus în FATA în 1895. După multe bătălii cu localnicii, britanicii au predat custodia teritoriului către Mullah Powidah, care după puţin timp s-a autoproclamat rege. În prezent zona este condusă de către talibanii din clanul Meshud. De-a lungul anilor talibanii lui Meshud au creat mari probleme pentru guvernul federal fiind complici la multe acte de terorism în întregul Pakistan. Fiind afgani, populaţia adesea are conflicte cu statul pentru influenţa teritorială.

Aceste tendinţe tribale din regiune au fost accentuate şi în timpul războiului rece când Pakistanul şi Afganistanul au fost scena unui război prin interpuşi între SUA şi Rusia (la acea vreme URSS). Rusia a intervenit în Afganistan pentru a susţine guvernul (care a iniţiat o serie de reforme seculare) şi a face din Afganistan un stat comunist. SUA a intervenit cu ajutorul Pakistanului pentru a susţine luptătorii islamici (mujahedinii) din Afganistan (începând din 1979). Baza de operaţuni pentru asistenţa oferită mujahedinilor era regiunea FATA, unde aceştia puteau fi antrenaţi fără a avea probleme cu autorităţile locale, din moment ce regiunea era deja autonomă. De asemenea se afla convenient la graniţa cu Afganistanul. Zona a devenit rapid un un centru al rezistenţei islamice împotriva expansiunii comuniste şi nu numai (ulterior a fost folosită de Pakistan împotriva Indiei). Cauza a atras luptători islamici din mai multe părţi ale lumii (la fel ca ISIS astăzi) şi mulţi dintre aceştia nu au mai plecat după terminarea războiului rece. După 1991, rămaşi fără un adversar direct, mujahedinii s-au întors împotriva Pakistanului iar problemele cauzate de ei continuă până în ziua de azi. Situaţia a devenit mai gravă recent după ce ISIS şi-a făcut apariţia în regiune. Spre deosebire de majoritatea grupărilor mai vechi, ISIS nu are nici o legătură cu serviciile secrete pakistaneze, iar asta îngrijorează autorităţile din Pakistan. După 1991 au fost pornite mai multe campanii militare pentru a reduce pericolul terorist (cea mai recentă, începută în 2014 este încă în desfăşurare), dar rezultatele au fost modeste.

Mai mult, chiar dacă ar fi avut intenţii bune, nici Pakistanul nu a fost stabil ca ţară şi nu a avut cum să menţină o politică coerentă în zonă. Pe lângă problemele cu India (disputele legate de zona Kashmir şi delimitarea graniţei) şi Afganistanul (linia Durand, delimitarea graniţei) a oscilat între regimuri democratice şi dictaturi militare.  De-a lungu anilor au fost instalate patru dictaturi militare şi toţi generalii ce au avut puterea pe parcursul dictaturii au avut relaţii foarte bune cu grupurile extremiste şi militante. Notabil, generalul Muhamad Zia-ul-Haque a preluat puterea (1977) cu ajutorul talibanilor şi cu susţinerea americanilor pentru a ajuta eforturile din Afghanistan contra URSS. În anul 1979, premierul înlăturat de Zia-ul-Haque, Zulfikar Ali Bhutto, a fost condamnat la moarte prin spânzurare. Pakistan a fost declarat oficial republică islamică şi grupurile etnice minoritare au avut mari probleme.

Cea mai recentă dictatură a început când generalul Pervez Musharraf a intrat în conflict cu premierul Nawaz Sharif (1999) iar armata a fost de partea lui Musharraf. Ca si ceilalţi, generalul a avut o inima mai largă pentru zona din FATA, dar nu a făcut nimic pentru dezvoltarea şi implementarea democraţiei. Toţi liderii grupurilor militante şi extremiste au a fost lăsaţi liberi să facă ce doresc. Din acest motiv întreaga ţară a avut de suferit din cauza terorismului. Guvernele de după dictatură (2008 – prezent) au promis sa facă reforme legislative inclusiv în zona FATA dar rezultatele, dacă există, nu sunt vizibile. Situaţia economică, politică şi socială a rămas aşa cum au fost şi înainte.  Presiunea din partea SUA şi presa internaţională au reuşit să convingă guvernul din Pakistan să ia unele măsuri pentru dezvoltarea zonei şi implementare unor reforme legislative iar acestea au fost susţinute de ajutoare financiare consistente. Totuşi recent (după 2014), ca urmare a neînţelegerilor dintre SUA şi Pakistan pe probleme majore precum relaţia cu Afganistanul sau negocierile cu talibanii, ajutoarele au fost sistate iar Washingtonul s-a îndreptat către India pentru ajutor în stabilizarea Afganistanului (ceea ce a iritat Pakistanul).

Ca urmare a lipsei unei politici corecte, a unui sistem juridic adecvat şi a imensei exploatări a populaţiei de către instituţiile statului a rezultat o mare diferenţă de dezvoltare între societatea locală şi alte regiuni din Pakistan. Această discrepanţă, în timp, a crescut, iar viaţa în zonă a devenit frustrantă şi nesigură din punct de vedere economic şi social. S-a început promovarea religiei într-un mod militant şi violent, iar tinerii, din lipsă de ocupaţie adecvată, au fost atraşi de grupuri extremiste. Astfel, regiunea a devenit un viespar de terorişti care au început activităţi sub diferite afilieri.

La început, populaţia a refuzat să colaboreze cu grupurile militante, dar neavând nicio scăpare, unii oameni acceptă să fie adepţii lor. Mulţi alţii au preferat să plece din acestă zonă sau din Pakistan.

CONCLUZIE:

În FATA niciodată nu a fost linişte, populaţia locală şi puterea politica federală nu au avut un plan de dezvoltare. Toate guvernele de după 1948, nu au făcut eforturi concludente, investiţii, nu au reformat sistemul educational şi sanitar. Geografic, zona este foarte greu de stăpânit, fiind muntoasă şi aridă iar infrastructura este precară. Pe de altă parte, cu trecerea timpului, multe grupuri etnice au început să folosească zona pentru alte activităţi mult mai periculoase si ilegale. După săvârşirea unor acte de terorism, militanţii se ascund în zonă fără probleme, deoarece nu exista niciun fel de control.

Un motiv important pentru care Pakistanul nu s-a grăbit să stabilizeze zona este că are o importanţă strategică în cazul unui conflict cu India şi serveşte ca monedă de schimb în relaţia cu Afganistanul. În cazul Indiei militanţii de acolo pot fi folosiţi în cazul unui conflict deschis sau în ciocniri minore ce au loc în Kashmir. Ideologia lor îi face un duşman natural al Indiei. În cazul Afganistanului a intervenit pe lângă grupări din zona FATA care acţionau şi în Afganistan în schimbul unor concesii din partea Afganistanului în diferite domenii.

Totuşi evoluţii recente au afectat acest joc dublu al Pakistanului. Apariţia ISIS (ce nu poate fi controlată de serviciile secrete pakistaneze) şi apropierea de China (care ar putea garanta securitatea Pakistanului în cazul unui conflict cu India) reduc semnificativ utilitatea existenţei unor grupări extremiste în FATA. La aceste schimbări se adaugă semnalele de alarmă trase de mass media internaţională şi cea din Pakistan. Din cauza presiunilor internaţionale, armata Pakistanului a făcut câteva incursiuni în zonă pentru anihilarea extremiştilor (cea mai recentă în 2014) dar până în prezent fără rezultate vizibile. Guvernul actual al Pakistanului a promis că în viitorul apropiat va face tot ce este posibil să aducă o stare normal în zonă, dar rămâne de văzut dacă va obţine ceva.

 

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *