Dezintegrare Yemen

Flickr.com / CartoonPeril2011

Flickr.com / CartoonPeril2011

 

Radu Arghir

Între octombrie 2013 şi 22 martie 2015 (când au ocupat oraşul Taiz, oraş strategic aflat pe o rută ce uneşte Sana’a de Aden, aflat la aproximativ 150 km de Aden) Hutiţii au ocupat mare parte din vestul Yemenului şi au înconjurat portul Aden, ultimul bastion al conducerii ţării instalate ca urmare a primăverii arabe din Yemen (administraţia lui Abd Mansur Hadi). Aceasta a cerut ajutor internaţional şi pe 26 martie 2015 o coaliţie de state arabe (Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Kuweit, Qatar, Bahrain, Iordania, Egipt şi Sudan) a început o campanie aeriană împotriva Hutiţilor. Cu toate acestea trupele loiale lui Saleh şi Hutiţii au continuat să înainteze către Aden şi au reuşit să ocupe mai bine de jumătate din oraş. Tot în aceiaşi zi preşedintele Hadi a plecat din Yemen şi a ajuns a doua zi în Egipt unde a participat la un summit al Ligii Arabe. De acolo s-a întors la Riad, unde a rămas până la eliberarea oraşului Aden.  Bombardamentele aeriene au continuat cu mici pauze, îndelung negociate, pentru a permite livrarea ajutorului umanitar (cel mai notabil armistiţiu fiind între 12 şi 17 mai 2015). Oraşul Aden a fost de mai multe ori ocupat parţial de Hutiţi şi apoi eliberat. Ulterior, ca urmare a presiunilor sporite (inclusiv a embargoului) şi a ajutorului primit de trupele loiale lui Hadi,  la aproximativ cinci luni de la începerea conflictului din Yemen coaliţia arabă împreună cu miliţiile anti-Hutite au reuşit să întoarcă lupta în favoarea acestora şi să forţeze retragerea Hutiţilor din sudul Yemenului.

La finalul lunii iulie 2015 aceştia s-au retras din Aden (fosta capitală a Yemenului de Sud). Înfrângerea a fost urmată de o retragere continuă a Hutiţilor pe mai multe fronturi. De partea cealaltă restaurarea controlului asupra oraşului Aden a permis coaliţiei arabe să maseze trupe şi echipamente în oraş, în special elicoptere (pentru a susţine miliţiile anti-Hutite din aer, acestea fiind mult mai eficiente ca avioanele) şi instructori, fapt ce a ajutat şi mai mult ofensiva anti-Hutită. La jumătatea lunii august 2015 trupele loiale lui Hadi controlau guvernoratul Shabwa (aflat la est de Aden) şi au reuşit să împingă Hutiţii până la marginea oraşului Taiz, dar Hutiţii şi trupele loiale lui Saleh au organizat un contra-atac şi au reuşit să reocupe o parte din oraş iar de atunci lupta pentru Taiz este încă în desfăşurare. Coaliția arabă și aliații locali au eliberat trei sferturi din oraș, dar nu au putut încă restabili controlul complet asupra acestuia.

O altă direcţia a ofensivei este pe coasta de vest (ieşirea la Marea Roşie) a Yemenului. Coaliţia arabă a reuşit la sfârşitul lunii septembrie 2015 să elibereze şi insula Perim, un obiectiv simbolic deoarece insula se află efectiv în strâmtoarea Bab el-Mandeb, un punct comercial vital la nivel mondial, dar care nu are o importantă foarte mare în desfăşurarea ostilităţilor din Yemen. De asemenea au fost atacate şi insule şi porturi folosite de hutiţi pentru a se aproviziona de pe mare.

Aceste evoluţii au permis preşedintelui Abd-Rabbu Mansour Hadi să revenită în Aden (22 septembrie 2015) la o săptămână după ce premierul a făcut acelaşi lucru pe 16 septembrie 2015. Aceştia au fost însoţiţi  şi de alţi membrii ai executivului.  Totuşi o altă problemă a apărut în sudul ţării. Filialele locale ale Al Qaeda (AQAP) şi Statului Islamic din Yemen (SIY) s-au extins nestingherite deoarece nici una din facţiunile importante din Yemen (nici Hutiţii, nici miliţiile anti-Hutite) nu sunt dispuse să înceapă un război pe două fronturi, fapt ce a oferit grupărilor teroriste o mare libertate de mişcare. Al Qaeda a ocupat teritorii vaste în estul şi sud-estul ţării în timp ce Statului Islamic a organizat atentate sângeroase în Aden şi Sana’a forţând chiar evacuarea premierului de la acea vreme Khaled Bahah în luna octombrie 2015 din motive de securitate. De asemenea, pe 6 decembrie 2015 o maşină-capcană revendicată de SIY l-a ucis pe guvernatorul guvernoratului Aden, Jaafar Mohammed Saad.

În ultima lună a anului 2015 părţile din Yemen au fost de acord cu un armistiţiu  negociat de ONU, intrat în vigoare pe 15 decembrie 2015. În paralel cu acesta au avut loc negocieri de pace în Elveţia. Totuşi, armistiţiul a fost mai mult pe hârtie deoarece au fost înregistrate sute de încălcări ale acestuia iar încetarea focului, stabilită pentru şapte zile, nu a fost prelungită. Negocierile au fost blocate după ce Hutiţii au refuzat să elibereze prizonieri mai importanţi (printre care şi fratele preşedintelui) până nu este semnat un armistiţiu permanent. Un nou armistiţiu a fost negociat pentru 10 aprilie 2016 şi a rezistat până la începutul lunii august, dar nici acesta nu a avut rezultate concrete cu excepţia mai multor schimburi de prizonieri şi reducerii în intensitate a conflictului pentru o perioadă de timp.

Schimbări interne

Cu o săptămână înainte de începerea armistiţiului (3 aprilie) preşedintele de jure al Yemnului, Abd Mansur Hadi, a făcut schimbări majore în conducerea ţării. Premierul Khaled Bahah (care a rămas în cancelaria preşedintelui în calitate de consilier) a fost înlocuit de Ahmed Obeid bin Daghr, un fost susţinător al lui Saleh ce a trecut de partea lui Hadi, şi vice-preşedinte (post vacant anterior) a fost numit Ali Mohsen Al-Ahmar, un general ce s-a întors împotriva lui Saleh în timpul revoluţiei din 2011 din Yemen. De asemenea, Moseh a fost unul din puţinii lideri ai armatei ce i–a rămas loial lui Hadi în timpul luptelor cu Hutiţii. Schimbările pareau să indice o atitudine mai agresivă din partea lui Hadi.

Pe 2 octombrie Hutiţii şi partidul lui Slaeh l-au numit premier (după ce pe 20 august au anunţat că vor forma un guvern de „salvare naţională”) pe  Abdul Aziz Saleh Habtour, care conduce un guvern format din 27 de miniştrii. Numirea lui Habtour a creat şi mai multe tensiuni între Sana’a (ocupată de Hutiţi) şi Aden (unde se află guvernul recunoscut internaţional), mai ales că acesta în trecut a deţinut funcţia de guvernator al provinciei Aden. Acesta se vrea a fi un de guvern de uniune naţională şi alternativa lor la guvernul de jure din Aden. Anterior, cu toate că Hutiţii au guvernat regiunile ocupate de ei, nu au creat mai mult decât structuri provizorii, care nu se doreau a fi un guvern oficial şi legitim al Yemenului (nu pe termen lung cel puţin). Noul guvern din Sana’a înseamnă revenirea oficială la putere a lui Saleh, la aproape cinci ani (noiembrie 2011) de la cedarea puterii ca urmare a Primăverii Arabe.

Intervenția SUA

După ce pe 1 octombrie 2016 un proiectil ghidat lansat de Hutiţii din Yemen a lovit HSV Swift, o navă de transport a marinei Emiratelor Arabe Unite ce se afla într-o misiune umanitară în Yemen, marina SUA (ca răspuns la incident) a trimis trei nave în zonă (două din acestea puteau intercepta rachete de croazieră sau alte proiectile lansate de pe ţărm). Motivul invocat pentru trimiterea acestora era apărarea rutelor comerciale internaționale. La puțin timp, conform Washingtonului pe 9 octombrie şi 12 octombrie de pe ţărm au fost lansate rachete sol-sol către unul din distrugătoarele din grup (USS Mason). Acesta a luat măsuri defensive şi nu a fost lovit. După al doilea atac un alt distrugător a lansat rachete de croazieră către trei obiective din apropierea ţărmului despre care se crede că au fost folosite în atacuri. Hutiţii au negat atacurile şi au spus că sunt doar o scuză pentru o intervenţie a SUA în Yemen. La rândul său Iranul a trimis nave în apropierea coastelor Yemenului ca urmarea a loviturilor. Din acel moment implicarea SUA în Yemen a început să crească, deși noua administrație pare să se concentreze mai puțin pe rutele comerciale și mai mult pe grupările teroriste (ISIS și Al Qaeda).

Pe 28 ianuarie 2017 SUA a executat un raid împotriva ramurii Al Qaeda din Yemen pentru a captura dispozitive electronice ce puteau conţine informaţii importante. Nu se ştie exact cum, dar raidul a fost descoperit de militanţii Al Qaeda care au avut timp să pregătească o apărare bine organizată (s-au baricadat în clădiri, au luat ostatici ca scuturi umane etc.). Trupele speciale au decis totuşi să continue operaţiunea (cu toate că au observat că teroriştii erau pregătiţi) şi ce a rezultat a fost un haos total. Trupele speciale au reuşit să îşi atingă obiectivul, dar un membru al trupelor speciale şi mai mulţi civili, din care o parte erau femei şi copii,  au fost ucişi.  Cu toate că raidul a fost un eşec din multe puncte de vedere, acesta semnalează un interes sporit al Washingtonului pentru Yemen, interes ce s-a tradus deja într-un suport sporit pentru campania aeriană a Arabiei Saudite din Yemen şi un număr mai mare de atacuri cu drone ce vizează Al Qaeda şi ISIS din Yemen.

Golden Arow

La finalul anului 2016 milițiile loiale lui Hadi și coaliția arabă au lansat pe coasta de vest a Yemenului operaţiunea Golden Arow. Aceasta este o ofensivă simultană de-a lungul coastei de vest a Yemenului ponită din nord și sud, cu scopul final de a ocupa Hodeida al doilea port al Yemenului ca mărime, după Aden. Ofensiva a ridicat unele întrebări legate de situaţia umanitară din Yemen. Peste 70% din ajutorul internaţional venit în Yemen intră prin Hodeida iar o campanie militară (un asediu al oraşului) ar putea opri sau încetini acest ajutor pentru o perioadă lungă de timp. Iar în Yemen 60% din populaţie este la limita foametei. Din acestă ofensivă o parte din trupe s-au desprins de ofensiva principală şi se îndreaptă pe ruta Mocha – Taiz, cu scopul de a încercui oraşul Taiz, pentru care încă se dau lupte. De asemenea, au început să se dea lupte pentru districtul Utmah din guvernoratul Damar, aflat între capitală şi Taiz, unde miliţii locale cu ajutor internaţional se luptă cu Hutiţii.

Separat două alte fronturi înaintează din est spre vest, unul spre capitala Sana’a şi altul către provincia de origine a Hutiţilor, Sa’ada. Ambele au ajuns în nişte zone muntoase şi înaintează greu, deşi fără îndoială, pun presiune pe Hutiţi care trebuie acum să se apere pe mai multe fronturi şi să aleagă între obiective strategice (Hodeida) şi zone cu valoare simbolică (Sa’ada).

Ca urmare a acestei situaţii se pare că Iranul şi-a sporit considerabil ajutorul pentru rebeli, şi nu mai face un secret din asta. Anumite arme din arsenalul lor (cum ar fi rachetele anti-tanc Kornet sau UAV-uri) nu se aflau în dotarea armatei Yemenului sau Hutiţilor înainte de războiul civil. Asta însemnă că au fost aduse după 26 martie 2014 în ţară, fapt ce dovedeşte fără echivoc că Hutiţii şi Saleh au primit ajutor extern.

În prezent frontul de luptă se deplasează încet către capitala Sana’a şi se concentrează în guvernoratele Marib (aflat la est de capitală) şi Taiz (aflat la sud de capitală) și de-a lungul coastei de vest.

Epidemia de holeră

O epidemie de holeră a început probabil în luna aprilie a anului curent în capitala Sana’a și s-a răspândit rapid. Numărul celor suspectați că ar fi infectați este estimat la jumătate de milion și mii de persoane sunt infectate zilnic. Cele mai afectat sunt persoanele cu un sisteme imunitar mai slab (copii şi bătrânii). În jur de 2000 de persoane au decedat până la acest moment și cu toate că rata îmbolnăvirilor crește, epidemia este oarecum sub control, dar pericolul nu  a fost complet înlăturat.

Pe fondul războiului spitalele erau oricum depăşite de numărul mare de  pacienţi (răniţi ca armare a luptelor plus pacienţi normali) şi nu au putut face aproape nimic pentru a controla epidemia. Organizaţiile internaţionale sub egida ONU şi  donatori internaţionali s-au mobilizat și au construit centre de tratare a holerei pentru a putea ţine epidemia sub control. Un plan internaţional (care include centre de tratare a holerei şi centre de hidratare) a fost elaborat. După cum spuneam anterior acest efort a dat rezultate, dar situația rămâne volatilă.

Condiţiile în care trăiau civilii din Yemen erau oricum destul de dificile. Epidemia de  holeră vine peste toate aceste probleme şi are potenţialul să creeze o criză de proporţii distinctă de cea umanitară cu care confruntă deja Yemenul. Zonele din apropierea frontului sunt cele mai expuse la pericol, dar nicăieri în Yemen condiţiile sanitare nu sunt ideale, epidemia se poate împrăştia uşor de la o zonă la alta şi situaţia se poate agrava rapid. Spitalele erau oricum depăşite şi înainte de epidemie şi oricum fără o îmbunătăţire a igienei şi acces la surse de apă curată epidemia va fi greu de controlat indiferent de eforturile internaționale. În funcţie de cât de accesibile sunt unele regiuni pentru ajutorul internaţional rezultatele încercării de combatere a holerei pot varia masiv. Acest lucru însemnă că vor exista mereu focare de infecţie de unde pot apărea noi epidemii. De asemenea, chiar dacă este adusă sub control epidemia de holeră există multe alte boli ce se post răspândi ca urmare a accesului limitata la serviciile de sănătate (inclusiv accesul la mâncare necontaminată şi apă potabilă) din Yemen.

Divizarea din tabere

 În acest context tensiunile au escaladat și în interiorul taberelor. Recent, pe 24 august tensiunile între Saleh şi Hutiţi s-au manifestat fizic şi au avut loc ciocniri violente între forţele armate ale celor două tabere. Trei persoane au fost ucise (două din tabăra Hutiților şi una din tabăra lui Saleh). Ciocnirea fizică vine după ce cele două tabere au lansat acuzaţii una la adresa celeilalte. Saleh a organizat o manifestaţie de susţinere pe 24 august, odată cu aniversarea înfiinţării partidului pe care îl conduce, manifestaţie ce nu a primit aprobarea Hutiţilor. Aceştia au organizat imediat după, un eveniment similar, dar care a avut o prezenţă mai mică. Se pare că cele două tabere au făcut fiecare o demonstraţie de forţă. Mai departe Hutiţii au amplasat puncte de control suplimentare în capitală, ceea ce a dus la ciocnirea din 24 august. Hutiții au încercat să instaleze un punct de control foarte aproape de un obiectiv important pentru Saleh iar gărzile sale au ripostat.

În general succesele miliare ale guvernului recunoscut internaţional (condus de Hadi) pun presiune pe alianţa de conjunctură dintre Hutiţi şi Saleh. Niciunul nu doreşte să fie de partea care pierde. Diferenţa este că Saleh are unele oportunităţi de negociere în timp ce pentru Hutiţi finalul ostilităţilor îi pune într-o poziţie precară. Încercarea lor de ocupa întreaga ţară cu ajutorul lui Saleh şi al Iranului nu va rămâne fără repercursiuni. Oricum nu au multe opţiuni. Saleh încă controlează mare parte din fosta armată a Yemenului şi este greu de crezut că aceasta va trece pur şi simplu de partea lor dacă în elimină pe Saleh. Desigur în acest fel nu se va întoarce nici împotriva lor, cel puţin nu într-un mod organizat, dar nici nu îi va susţine necondiţionat, ceea ce înseamnă că oricum pierd teren. Pe ce se pot baza este susţinerea Iranului, dar acesta va fi serios redusă dacă pierd accesul la principalele porturi (mai controlează două). Ce este clar totuşi este faptul că tot ajutorul iranian se va îndrepta spre Hutiţi în cazul unei scindări, astfel că Saleh va avea nevoie de ajutor extern (probabil de la saudiţi) dacă vrea să reziste. După ciocnirea din august nici nu se mai poate vorbi de o alianţă, ci doar de o convieţuire tensionată. Este clar că fiecare tabără vrea să arate că ea este mai puternică. Saleh pare să aibă un sprijin popular mai mare, cel puţin în capitală, dar nu poate face multe cât timp Hutiţii au în continuare o prezenţă militară importantă şi pot primi întăriri din Teheran.

Teoretic aceste evenimente ar trebui să pună tabăra cealaltă într-o poziţie bună, dar aceasta se confruntă cu probleme proprii. Raidurile aeriene ale Arabiei Saudite continuă să ucidă sute de civili. Aceste lovituri aeriene fac guvernul din Aden (guvernul de jure al Yemenului) extrem de nepopular. Acesta se luptă pentru a ţine sub control zonele eliberate de la Hutiţi. După ce a trebuit să să demită un guvernator popular, Aidarous Al Zubaidi, deoarece acesta a susţinut unele idei secesioniste, acesta din urmă a format în luna mai un consiliu secesionist care a strâns imediat mii de susţinători. Locuitorii din sud văd în acest consiliu un reprezentant legitim al dorinţelor lor din moment ce susţinerea pentru războiul ce se poartă în nord scade. Arabia Saudită a intervenit rapid şi l-a invitat pe Al Zubaidi la discuţii.

Astfel cele două tabere (Hadi și coaliția arabă versus Hutiți și Saleh) riscă să devină patru și Yemenul riscă să se dezintegreze ca stat.  Acesta a mai fost împărțit între nord și sud, dar acum, dacă luăm în considerare organizațiile teroriste, sunt șase tabere (Hutiții, Saleh, Hadi, Mișcarea secesionistă din sud, Al Qaeda și Isis) și anumite administrații locale pot în continuare să refuze să se alinieze la o tabăra. Iar fiecare din aceste tabere le privește cu suspiciune pe celelalte. Din aceste tabere numai Hadi și posibil Saleh sunt interesate de unitatea Yemenului celelalte sunt mulțumite sau chiar doresc o divizare.

Criza umanitară și implicațiile pentru securitate în regiune sunt destul de grave, însă, mai mult decât atât, în cazul Yemenului nici nu se mai poate vorbi de stat eșuat, ci de stat fragmentat. Dacă una din tabere va câștiga războiul și dorește să refacă Yemenul, aceasta va trebuie efectiv să reconstruiască statul din fragmentele ce au rezultat din acest conflict.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *