Producţia de opiu din Afganistan şi traficul mondial

Flickr.com / Copyright All rights reserved by Trip 49

Flickr.com / Copyright All rights reserved by Trip 49

Radu Arghir

Pe 15 noiembrie (2017)  Biroului ONU pentru Criminalitate şi Droguri a publicat raportul său anual legat de producţia de opiu din Afganistan (https://www.unodc.org/unodc/en/press/releases/2017/November/afghan-opium-production-jumps-to-record-level–up-87-per-cent_-survey.html, accesat 17.11.2017) şi datele de anul acesta arată că producţia a crescut mult faţă de anul trecut, în condiţiile în care producţia de anul trecut era cea mai mare din istoria Afganistanului. Concret aceasta a crescut cu 87% faţă de anul trecut (2016) şi a ajuns la impresionanta cifră de 9 000 de tone. De asemenea numărul de hectare cultivate cu mac a ajuns la 328 000, o creştere cu 63% faţă de anul trecut (201 000 ha cultivate). Legat de aceste cifre directorul executiv al biroului a afirmat că  ne îndreptăm către “teritorii necunoscute” atât pentru Afganistan cît şi pentru restul lumii.

Ca răspuns NATO a început să bombardeze culturi şi laboratoare ce produc şi rafinează substanţa ca parte a unei campanii ce urmăreşte să lovească talibanii “unde îi doare, în finanaţarea venită din narcotice.” (https://www.reuters.com/article/us-afghanistan-drugs/u-s-strikes-on-taliban-opium-labs-wont-work-say-afghan-farmers-idUSKBN1DN18Q, accesat 15.11.2017) Totuşi această strategie a mai fost folosită şi în trecut fără prea mult succes, iar atunci producţia era mai mică, deci ţintele erau mai puţine.

Semnificaţii în Afganistan şi regiune:

 Acest trend este unul îngrijorător deoarece arată, că în ciuda eforturilor internaţionale, talibanii câştigă războiul de uzură. O producţie mai mare de droguri înseamnă mai mulţi bani pentru grupările teroriste şi liderii lor iar mai mulţi bani înseamnă mai mulţi luptători şi mai multe arme (sau arme mai bune). De asemenea consumul de droguri duce la distrugerea şi divizarea societăţii afgane, ceea ce ajută talibanii, care pot manipula grupuri de oameni mai uşor. Mai mult, dependenţa de droguri poate fi folosită ca metodă de recrutare sau asigurare a loialităţii, o tactică la care guvernul nu are un echivalent. O altă problemă este că sumele mari de bani implicate pot atrage noi jucători ceea ce ar putea duce la apariţia unor  grupări teroriste noi sau ar putea genera mai multă corupţie (grupuri infracţionale) în rândul sectorului administrativ. Şi aici nu este vorba numai de Afganistan. Per total Afganistanul produce mai bine de 2/3 din producţia mondială de opiu (http://www.worldatlas.com/articles/top-opium-poppy-producing-countries.html, accesat 25.11.2017) ceea ce înseamnă că şi o schimbare mică în acest domeniu are implicaţii la nivel global.

Orice stat aflat pe ruta urmată de narcotice către destinaţia finală (care este de obicei o ţară  din vestul Europei sau SUA) se va confrunta cu aceleaşi probleme la un nivel mai redus. Vânzarea şi tranzitul drogurilor va genera mereu corupţie şi criminalitate organizată. Având în vedere trendul, producţia de droguri din Afganistan ar putea avea implicaţii foarte curând. Creşerea ofertei foarte probabil va determina apariţia unor rute şi pieţe noi şi astfel pot fi lovite state ce anterior nu erau afectate sau erau afectate foarte puţin de comerţul ilegal cu produse pe bază de opiu (heroina este cel mai cunoscut drog, dar nu singurul). Şi problemele nu se limitează la acţiuni ilegale. Industria farmaceutică poate profita de abundenţa materiei prime pentru a vinde mai multe medicamente bazate pe opiu (au existat precedente cu efecte devastatoare) dacă nu este reglementată corespunzător. Iar implicaţiile la nivel mondial sunt aproape imposibil de estimat din moment ce este prima dată în istorie când producţia de mac ajunge la asemenea nivele. Pur şi simplu nu există termen de comparaţie.

Biroul ONU pentru Criminalitate şi Droguri a cerut adoptarea unor unor măsuri noi pentru reducerea producţiei din moment ce, evident, măsurile prezente în acest moment sunt insuficiente. Totuşi întrebarea este ce se poate face concret? Din moment ce statul Afgan nu controlează peste  40% din teritoriul său nu poate face mult în acestă privinţă. Raidurile s-au dovedit insuficiente şi în condiţiile în care controla un procent mai mare din teritoriu. Mai mult acestea înstrăinează populaţia din zonele ocupate. Plus că există şi alte probleme majore cum este scăderea efectivelor armatei afgane sau apariţia ISIS.  În acest moment talibanii ocupă tot mai mult teritoriu iar acest lucru însemnă  mai mult spaţiu pentru potenţialele culturi de mac. Suplimentarea prezenţei de securitate internaţională are anumite limite şi oricum aceasta nu poate face mare lucru singură. Poate organiza raiduri pentru a distruge culturi de mac şi laboratoare de procesare a opiumului, dar având în vedere dimensiunile problemei este foarte probabil ca rezultatele să fie aproape insesizabile. Problema deja depăşeşte graniţele Afganistanului şi necesită un răspuns internaţional.

 Pe termen scurt trebuie apărate poziţiile importante şi întărită armata afgană. Acest proces se pare că este deja în desfăşurare. În paralel pe plan internaţional, până se poate face ceva pe plan local, ar trebui luate măsuri pentru a preveni răspândirea narcoticelor provenite din Afganistan. Până armata afgană va fi capabilă să recupereze din teritoriul pierdut (cea ce va mai dura) traficul de droguri va trebui “sufocat” prin limitarea  accesului său la principalele pieţe. Acest lucru va ajuta şi armata afgană deoarece va reduce veniturile talibanilor.

Partea a doua  este recuperarea teritoriului pierdut după modelul din Irak (unde a fost recuperat teritoriul controlat de ISIS). Armata Afgană va trebui să lanseze mai multe ofensive şi să readucă sub controlul statului terenurile folosite de talibani în acest moment pentru a cultiva aceste cantităţi impresionante de mac .

Implicaţii pentru România:

 Comparativ cu alte state europene (în sensul de alte state membre UE) consumul de droguri în România este destul de redus (http://www.emcdda.europa.eu/system/files/publications/4507/TD0116919ENN.pdf, accest 26.112017). România se află printre codaşele UE când vine vorba de consumul de droguri ceea ce este bine. Au existat unele probleme cum a fost explozia comercializării “etnobotanicelor” (substanţe halucinogene ce nu erau iniţial ilegale) sau o creştere a numărului de transmiteri a HIV prin injectare (2014) ca urmare a lipsei de seringi sterile şi a reducerii finanţării în acest scop (https://www.vice.com/ro/article/8qay8x/razboiul-anti-drog-din-romania-este-un-pretext-pentru-rasism-157, accesat 26.112017), dar în mare lucrurile stau bine în România, cel puţin la nivel statistic. Problema aici este că şi fondurile alocate de stat pentru a combate problema sunt pe măsură (mici). Aici este o discuţie mai largă legată de corupţie şi folosirea corespunzătoare a fondurilor, dar în scopul acestui articol este suficient să afirmăm că combaterea traficului de droguri nu atrage multe resurse financiare şi nici nu este considerată o prioritate. De aici rezultă riscul legat de creşterea producţiei din Afganistan.

La fel ca în cazul refugiaţilor România este mai mult o ţară de tranzit pentru heroina produsă acolo, dar, spre deosebire de rutele de refugiaţi (cel puţin cele din 2015) este un punct de  trecere important pentru ruta balcanică (http://ejes.uaic.ro/articles/EJES2012_0301_MAF.pdf, accesat 24.11.2017). De asemenea, după invazia Ucrainei de către Rusia şi destabilizarea statului Ucranian şi acesta din urmă a devenit o alternativă viabilă (http://adevarul.ro/news/eveniment/ucraina-noua-ruta-folosita-traficantii-turci-drogurilor-ajung-romania-povestea-anchetei-capturi-310-kilograme-heroina-1_56a22ad637115986c6c95bb6/index.html, accesat 24.11.2017). Zone care nu se află sub controlul unui stat cum sunt Transnistria, Donbass şi, în mare măsură, Crimeea ajută mult astfel de rute transfrontaliere de transport a narcoticelor deoarece acolo nu există autorităţi ce le pot opri (iar dacă există sunt uşor de corupt). Dar să revenim la problema heroinei din România. Conform ultimelor statistici, care sunt practic de anul trecut, aceasta (http://www.emcdda.europa.eu/system/files/publications/4507/TD0116919ENN.pdf),  este pe locul întâi între toate substanţele narcotice ca număr de kilograme capturate (acest lucru evidenţiază şi rolul României ca rută de tranzit către Europa de vest) şi pe locul doi la consum (după canabis, care este mai puţin periculos). Creşterea producţiei în Afganistan înseamnă un trafic şi mai mare în viitor prin România ceea ce însemnă că aceste cifre vor continua să crească. Şi cu toate că date exacte legate de dimensiunile  problemei nu sunt încă disponibile (datele legate de consumul şi traficul de heroină sunt incomplete) există date statistice care indică o creştere dramatică în ultimii 10 ani. De exemplu rata consumului în rândul elevilor a crescut de cinci ori (http://adevarul.ro/news/politica/harta-drogurilor-capitala-9000-consumatori-injectabile-5-mai-elevi-consuma-heroina-comparativ-2007-1_5a1c607e5ab6550cb89922ad/index.html, accesat 26.11.2017). Un prim pas către rezolvarea problemei ar fi colectarea de informaţii legate de consum pentru a face o estimare cât mai precisă, urmată de alocarea resurselor necesare pentru a preveni creşterea consumului.

Totuşi şi acest pas ar fi insuficient deoarece vorbim de o situaţie dinamică. Producţia şi implicit oferta de narcotice pe bază de opiu este în creştere, şi creşte cu procente foarte mari (43% în 2016, 87% anul acesta) de la un an la altul. Nu este destul să evaluezi situaţia la un moment dat (echivalentul unei poze) trebuie să previi, să aloci  resurse în funcţie de riscul potenţial, nu ca reacţie la evenimente trecute. Altfel spus cu toate că (din câte ştim) încă nu avem probleme mari legate de consumul de narcotice pe bază de opiu (şi narcotice în general) nici nu suntem pregătiţi pentru creşterea globala a producţiei şi implicaţiile sale.

 

One comment on “Producţia de opiu din Afganistan şi traficul mondial

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *