Fuga din calea ISIS. Interviu cu H din Irak

Continuăm seria interviurilor cu fiul unui agricultor ce a fugit din Irak pentru a scăpa de ISIS. Până să apară gruparea teroristă în localitatea unde locuia a avut o viață normală și destul de bună pentru Irak. Familia sa cultiva grâu și câștiga destul de bine din acestă activitate. De altfel acest lucru i-a oferit acces la educație, motiv pentru care acum vorbește mai multe limbi străine, ceea ce ne-a permis să vorbim direct cu el.

Viața în Irak

Interlocutorul nostru a avut o viață bună și acces la educație superioară. Ne-a spus că nu avea de ce să se plângă. Acest lucru s-a schimbat destul de repede începând cu anul 2014 când ISIS a ocupat orașul unde locuia alături de familie. Prima dată a fost arestat timp de zece zile după ce a fost prins fumând de către un membru al grupării. Apoi sora sa a fost arestată pentru că a ieșit pe stradă, în fața casei, fără să-și acopere fața. După acest ultim incident împreună cu părinții au fugit într-o zonă ce nu era ocupată. De acolo el și familia s-au despărțit. El, cu ajutorul unui prieten, a trecut granița ilegal în Turcia, unde a lucrat și a strâns bani pentru a-și putea ajuta familia. Părinții au rămas în Irak și au încercat să-și recupereze fiica aflată în închisoare. Trei ani mai târziu (2017) s-a întors în Irak pentru a-și căuta familia. A reușit să obțină un nou pașaport, s-a întors în apropierea localității în care a locuit dar nu și-a mai găsit familia. Rudele sale i-au spus că locuința unde s-a născut e părăsită acum și nu știu unde se află părinții lui. Cu toate acestea nu s-a deplasat personal în orașul său natal, de teamă să nu dea peste alte miliții. În schimb și-a raportat familia ca persoane dispărute în Irak. Nu știe dacă mai trăiesc și nu a primit vești noi de la poliția de acolo.

Așa că, odată rămas singur în Irak, a decis să plece definitiv din țară. Primul pas a fost să treacă legal granița în Turcia. Acolo a stat în Istanbul aproape o lună și a planificat restul călătoriei.

Drumul către România

În Istanbul a găsit un ghid care l-a trecut ilegal granița din Turcia în Bulgaria. Au fost un grup de 15 persoane și au călătorit pe jos sau cu mașina. Au stat puțin în Sofia și de acolo au trecut granița cu Serbia și s-au îndreptat către nord. Aici au întâmpinat primele probleme, și au stat 17 zile la granița cu România. Într-o întâmplare nefericită a fost prins de jandarmerie și agresat. După mai multe încercări a reușit să treacă granița și a ajuns la Timișoara. Acolo a fost prins de poliție, i s-au prezentat opțiunile și a decis să aplice pentru azil în România. A locuit în tabăra de refugiați din Timișoara timp de două săptămâni. Apoi a fost contactat de ghid care i-a dat indicații legat de ce să facă mai departe. Ar trebui menționat aici că traficații de persoane par să aibă o rețea organizată piramidal. Sunt lideri ce dau indicații prin telefon și diferiți indivizi ce se ocupă de fiecare pas: unul găsește refugiații în Turcia , altul îi trece granița în Bulgaria, altul în România etc. Prinderea unui singur om din acestă rețea nu garantează destructurarea ei.

După ce a primit instrucțiuni de la călăuză a luat trenul până în Satu Mare apoi a trecut granița pe jos din România în Ungaria. De acolo a fost preluat de o călăuză cu mașina care l-a dus până în Germania. În Germania a fost prins de poliție și a aplicat pentru azil. A ales Germania pentru că avea niște rude acolo (un văr și un unchi), practic singurele rude. A stat în Germania 14 luni. Zece luni cât a durat procesarea cererii sale de azil (ce a fost respinsă) și încă patru luni a stat ascuns. Dar până la urmă a fost prins de poliție și deportat în România, unde a continuat procedurile de azil, dar a fost respinsă cererea inițială. Acum așteaptă rezultatul de la tribunal.

Viața în România

Deoarece vorbește engleză (și germană) s-a integrat destul de bine aici. Ajută diferiți colegi din centru cu traduceri și orientare. Drept urmare și-a făcut prieteni în centru din București și în afara lui. S-a folosit de rețelele de socializare pentru a găsi prieteni în afara centrului. Românii i se par primitori și mult mai amabili în comparație cu germanii sau sârbii.

A cunoscut o româncă cu care are o relație serioasă și intenționează să se căsătorească. De asemenea și-a găsit de lucru, dar ca zilier, nu are un contract de muncă stabil. Nu se plânge de situația actuală și de viața în România, vrea să învețe limba română și are ca scop pe termen scurt obținerea azilului, dar pe termen lung, dorește să se stabilească și să muncească, împreună cu viitoarea soție, în Germania, unde este conștient că viața lor va fi mult mai bună mai ales că va fi ajutat de unchiul său.

În Irak nu dorește să se mai întoarcă. Nu se simte în siguranță, mai ales în sud, și nu mai are pe nimeni acolo. Chiar și așa ne-a spus că viața în Irak (înainte de venirea ISIS) era mai ușoară și mult mai bună decât viața lui din România din acest moment. Nu știe ce să zică legat de viitorul Irakului, dar nu are așteptări ridicate. Nordul i se pare mai sigur, dar sudul i se pare încă instabil și fără șanse mari de îmbunătățite în viitorul apropiat. Dacă este deportat în Irak va încerca să plece din nou spre Europa.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *