Moartea lui Mohamed Morsi, revoluţia şi actualul regim egiptean

sursa: Middle East Eye

sursa: Middle East Eye

Dr. Ana-Maria Gajdo

Moartea fostului preşedinte egiptean Mohamed Morsi, în data de 17 iunie 2019, chiar în sala în care era judecat pentru spionaj în favoarea Qatarului a generat reacţii virulente la adresa actualului regim sau, dimpotrivă, a fost prezentată doar ca eveniment al acelei zile. „Primul preşedinte ales în mod democratic” al Egiptului sau „un alt faraon” înlăturat în urma unei „lovituri a armatei” sau în urma unei „noi revoluţii” – sunt viziuni diferite asupra vieţii şi activităţii aceluiaşi om politic.

Biografia

Mohamed Morsi s-a născut în 1951 într-un sat sărac din provincia Sharqiya (Delta Nilului). A devenit inginer după ce a studiat la Universitatea Cairo şi a câştigat o bursă la Universitatea Southern California (SUA) unde şi-a obţinut şi titlul de doctor în ştiinţe. Timp de 3 ani a predat la o universitate americană, a lucrat la un proiect NASA, apoi a predat în Egipt la Universitatea din Zagazig.

Membru al Frăţiei Musulmane, interzisă în timpul regimului Mubarak, Morsi a candidat ca independent pentru alegerile parlamentare din 2000, câştigând un mandat de 5 ani. După revoluţia din 2011 care a dus la demisia lui Mubarak, Morsi a devenit lider al Partidului Libertăţii şi Justiţiei – aripa politică a Frăţiei şi ales preşedinte în urma alegerilor din 2012.

Frăţia Musulmană

A intrat în Frăţia Musulmană în 1979 şi din 1995 a devenit membru al Biroului de Orientare al Frăţiei, cel mai înalt organism de luare a deciziilor al grupului. La începutul revoluţiei egiptene (în 28 ianuarie 2011, numită şi Vinerea Furiei) Morsi a fost arestat împreună cu alţi lideri ai Frăţiei.

Frăţia Musulmană, în momentul întemeierii ei de către Hassan al -Banna (1928), avea o viziune conservatoare asupra felului în care trebuie guvernată societatea („Allah este ţelul nostru, Profetul este modelul nostru; Constituţia şi Legea noastră este Coranul, războiul sfânt este calea pe care mergem, iar martiriul ne este cea mai arzătoare dorinţă”). Organizaţia, iniţial definită drept o societate caritabilă şi religioasă, are peste 80 de filiale în întreaga lume şi se bucură de susţinerea unor lideri şi organizaţii din MENA, printre care şi preşedintele turc Erdoğan. Scopul lui al-Banna era „renaşterea islamului şi a civilizaţiei islamice într-o epocă a secularizării” (Shadi Hamid, Temptations of Power: Islamists and Illiberal Democracy in a New Middle East).

Frăţia funcţiona în baza câtorva principii: Islamul este un sistem atotcuprinzător; respinge violenţa ca mod de schimbare politică; acceptă democraţia ca sistem politic şi pluralismul politic; susţine mişcările de rezistenţă împotriva ocupării străine (cfr. Ibrahim El Houdaiby, „Islamism in and after Egypt’s Revolution”, Bahgat Korany, Rabab El-Mahdi (coord.), Arab Spring in Egypt – Revolution and Beyond, The American University in Cairo Press, Cairo, New York, 2012, pp. 125-152). Doar şcoala întemeiată de Sayyid Qutb (considerat a fi fondatorul fundamentalismului islamic) în interiorul Frăţiei, respingea aceste idei.

Înainte de Revoluţia din 2011 Frăţia Musulmană era cel mai mare grup de opoziţie al guvernării Mubarak – nu putea funcţiona ca partid politic, dar avea reprezentanţi în Parlament care candidaseră ca independenţi. Frăţia a reuşit să se facă auzită în moschei, mişcări sindicale şi studenţeşti, organizaţii de caritate.

După 2011 reprezentanţii Frăţiei afirmau public că doresc să instaureze un stat islamic, deşi au ajuns în parlament şi la conducerea ţării în urma alegerilor democratice. Frăţia Musulmană, în timpul campaniei pentru parlamentare din 2011-2012 a venit cu sloganul „Islamul este soluţia”: acesta i-a ajutat să obţină voturi din partea pro-islamiştilor, dar nu s-au putut prezenta ca o mişcare de masă (Ibidem).

Oficial, sfârşitul activităţii Frăţiei Musulmane în Egipt a fost anul 2013 când Abdel Fatah El-Sisi a declarat Frăţia Musulmană şi Partidul Justiţiei şi al Dreptăţii ilegale, Frăţia fiind considerată „formaţiune teroristă” (vezi şi articolele Islam şi democraţie din 11.09.2017, Islamism şi democraţie din 18.09.2017 şi Egipt. Profil de ţară).

Preşedinţia

 La alegerile prezidenţiale din 30 iunie 2012 Mohamed Morsi a devenit noul preşedinte al Egiptului cu 51,73 la sută din voturi – primul din istoria Egiptului care nu provenea din rândul armatei. Anul 2012 a însemnat începutul unui regim islamist (Morsi a adus modificări Constituţiei prin care îşi sporea puterile) şi a unui Egipt divizat între forţe islamiste şi cele revoluţionare. În campania electorală Morsi a promis implementarea Sharia, apoi a venit cu mesajul „forţa noastră se află în unitatea noastră” (cfr. The Times of Israel, „Who is Mohammed Morsi?”) în încercarea de a atrage seculariştii şi s-a prezentat drept „candidatul revoluţiei”.

În perioada mandatului său, Morsi nu a reuşit să vină cu un plan clar de redresare economică şi nici să oprească abuzurile puternicului aparat de securitate egiptean, în timp ce minorităţile coptă şi şiită au fost frecvent victimele violenţelor. „Singura sa realizarea pe plan extern a fost obţinerea, alături de SUA, a încetării focului între Israel şi Hamas” (cfr. The Guardian, „Mohamed Morsi obituary”).

 Relaţiile cu alte state în timpul preşedinţiei lui Morsi

 Morsi a fost puternic sprijinit de Qatar şi puternic mediatizat de Al Jazeera. Investitorii din Qatar s-au angajat să investească 10 miliarde de dolari în infrastructura egipteană.

Morsi a fost un susţinător al forţelor sunnite, de opoziţie, în războiul civil sirian. În 2013, Morsi a anunţat că guvernul l-a expulzat ambasadorul sirian din Egipt şi a închis ambasada Siriei la Cairo. Aproape 100.000 de refugiaţi sirieni au sosit în Egipt după alegerea lui Morsi în funcţia de preşedinte.

Cea mai controversată atitudine a lui Morsi a fost cea faţă de situaţia Israel-Palestina. Susţinător al Hamas (apropiată de Frăţia Musulmană) şi al cauzei palestiniene, Morsi nu a denunţat Tratatul de pace Egipt-Israel care datează încă din vremea preşedintelui Sadat şi chiar i-ar fi adresat o scrisoare „de prietenie” preşedintelui Shimon Peres. Morsi şi-a explicat adesea atitudinea astfel: nu era antisemit, ci antisionist!

 Îndepărtarea de la putere

 În noiembrie 2012 egiptenii au cerut în stradă demisia lui Morsi, în Cairo, Alexandria şi Assiut. La a doua aniversare a Revoluţiei, în ianuarie 2013, protestele au izbucnit, din nou, în mai multe oraşe egiptene, protestele şi violenţele continuând sub sloganul Unfinished Revolution. La sfârşitul lunii iunie 2013, peste 20 de milioane de egipteni i-au cerut demisia preşedintelui Morsi, reproşându-i că regimul său a fost o trecere de la o dictatură la o altă formă non-democratică. Armata a emis o declaraţie în data de 1 iulie 2013 în care arăta că a luat act de dorinţa „marelui popor egiptean” şi două zile mai târziu l-a destituit pe Morsi.

După cea de-A Doua Revoluţie sau lovitura militarilor, Morsi s-a confruntat cu mai multe acuzaţii, inclusiv incitarea la uciderea adversarilor politici, uciderea protestatarilor anti-Morsi, spionaj în favoarea Qatarului, terorism etc. După alegerile din mai 2014, Sisi a devenit preşedinte, funcţie pe care o deţine şi în prezent.

În 2015 Morsi a fost condamnat la moarte (pentru că ar fi colaborat cu militanţi Hamas şi Hezbollah pentru a organiza o acţiune de evadare în masă din închisorile egiptene în timpul revoltei împotriva lui Mubarak) apoi pedeapsa a fost comutată în închisoare pe viaţă. Morsi a fost deţinut în închisoarea Tora numită şi închisoarea Scorpionului unde nu a primit îngrijire medicală adecvată (suferea de diabet), starea sa de sănătate înrăutăţindu-se treptat.

Moartea lui Mohamed Morsi: crimă, „martiriu”, conspiraţie

 Televiziunea de stat egipteană a anunţat pe 17 iunie 2019 că Morsi s-a prăbuşit în timpul unei audieri în instanţă (a suferit un atac de cord). Mohamed Sudan un proeminent membru al Frăţiei Musulmane stabilit la Londra a declarat că moartea sa a fost „o crimă premeditată”. Aceleaşi acuzaţii sunt susţinute şi de familia fostului preşedinte egiptean.

Preşedintele turc Recep Tayyip Erdoğan a acuzat autorităţile egiptene pentru moartea lui Morsi şi în Istanbul au avut loc ceremonii religioase. Lideri din Malaezia şi Qatar au avut declaraţii similare celei ale prşedintelui Turciei. ONU a cerut o „anchetă independentă” (cfr. Al Jazeera, „Mohamed Morsi’s death: World reaction”) iar Amnesty International a cerut autorităţilor egiptene să investigheze moartea fostului preşedinte egiptean.

Un fizician pakistanez, citat de MEMO – Middle East Monitor („Pakistan nuclear physicist reveals new information about Egypt’s Morsi) susţine că Morsi a fost înlăturat în 2013 de armată ca urmare a acţiunilor Occidentului (în special SUA căreia i s-a alăturat şi Israel). Dr. Abdul Qadeer Khan numir şi „tatăl bombei atomice pakistaneze” susţine că preşedintele Morsi a stabilit cu oficiali ruşi, indieni şi pakistanezi construirea unui reactor nuclear care să producă energie electrică: „Oare ştiu egiptenii că rezultatele acestor vizite au fost cele mai înfricoşătoare pentru Occident? Egiptul ar fi rezolvat problema electricităţii în ţară pentru totdeauna şi ar fi exportat suficient electricitate pentru a lumina continentul Africa” (ibidem).

Presa egipteană a menţionat moartea lui Morsi fără a putea face referire la perioada în care a fost preşedinte, pentru a evita să intre sub incidenţa legii antiterorismului. Legea incriminează inclusiv publicarea sau promovarea de ştiri „despre terorism” dacă contravin declaraţiilor oficiale. Egiptul este clasat pe locul 163 din 180 de ţări în Indexul Libertăţii Presei Mondiale a Reporteri fără frontiere (RSF) pe anul 2019.

Referinţe:

 

 

  1. ***, „Egypt: Intensifying Crackdown Under Counterterrorism Guise”, Human Rights Watch, 15.07.2018, https://www.hrw.org/news/2018/07/15/egypt-intensifying-crackdown-under-counterterrorism-guise
  2. ***, „Mohamed Morsi’s death: World reaction”,Al Jazeera,06.2019, https://www.aljazeera.com/news/2019/06/mohamed-morsi-death-world-reaction-190617162635604.html
  3. ***, „Morsi ‘killed’ by Egyptian government, son says”, AlJazeera,06.2019, https://www.aljazeera.com/news/2019/06/morsi-killed-egyptian-government-son-190621191846298.html
  4. ***, „Pakistan nuclear physicist reveals new information about Egypt’s Morsi”, MEMO – Middle East Monitor, 22.06.2019, https://www.middleeastmonitor.com/20190622-pakistan-nuclear-physicist-reveals-new-information-about-egypts-morsi/
  5. Ibrahim El Houdaiby, „Islamism in and after Egypt’s Revolution”, Bahgat Korany, Rabab El-Mahdi (coord.), Arab Spring in Egypt – Revolution and Beyond, The American University in Cairo Press, Cairo, New York, 2012.
  6. Maggie Michael, „Who is Mohammed Morsi?”, The Times of Israel, 25.06.2019, https://www.timesofisrael.com/who-is-mohammed-morsi/
  7. Ramy Yaacoub, „Bringing Down the Muslim Brotherhood – An Islamist power grab has given Egypt’s secular opposition an opening to shape their country’s political future”, Foreign Policy, 30.11.2012, http://www.foreignpolicy.com/articles/2012/11/30/bringing_down_the_muslim_brotherhood
  8. Samy Magdy, „Media group says Egypt suppressed coverage of Morsi’s death”, The Times of Israel, 24.06.2019, https://www.timesofisrael.com/media-group-says-egypt-suppressed-coverage-of-morsis-death/
  9. Shadi Hamid, Temptations of Power: Islamists and Illiberal Democracy in a New Middle East, Oxford University Press; 1 edition (April 7, 2014)
  10. Trevor Mostyn, „Mohamed Morsi obituary”, The Guardian, 17.06.2019, https://www.theguardian.com/world/2019/jun/17/mohamed-morsi-obituary

Yossi Beilin, „Was Morsi’s brief presidency an opportunity lost for Israel?”, Al-Monitor The Pulse of Middle East, 24.06.2019, https://www.al-monitor.com/pulse/originals/2019/06/israel-egypt-muslim-brotherhood-mohamed-morsi-hosni-mubarak.html?utm_campaign=20190624&utm_source=sailthru&utm_medium=email&utm_term=Daily%20Newsletter

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *