Hong Kong: Democrație cu limită de timp

Photo credit: Studio Incendo on Visualhunt.com / CC BY

Photo credit: Studio Incendo on Visualhunt.com / CC BY

Radu Arghir

Pe 1 iulie protestatari din Hong Kong au pătruns în clădirea parlamentului (numit Consiliul Legislativ) și au vandalizat mai multe birouri parlamentare. Acesta a fost un eveniment neobișnuit de violent pentru Hong Kong, orașul devenit celebru pentru protestele sale masive și foarte civilizate. Ocuparea parlamentului poate fi considerat un gest simbolic, mai ales că printre cererile lor se număra și alegerea întregului parlament prin vot universal, dar vandalizarea birourilor nu se justifică în niciun fel. Întrebarea este cum s-a ajuns aici după ani de proteste pașnice și la ce trebuie să ne așteptăm în viitor.

Context

Protestele de pe 1 iulie sunt o tradiție anuală, dacă se poate spune așa. Ele marchează trecerea Hong Kong (abreviat HK) de sub administrație britanică, sub cea chineză. Totuși, anul acesta manifestațiile au fost speciale deoarece au fost precedate, la o distanță mică de timp, de alte proteste majore. De altfel au fost precedate de cele mai mari proteste din istoria post-colonială a HK.

Totul a plecat de la o crimă făcută de un locuitor al HK în luna februarie a anului trecut (2018). Acesta a comis crima în Taiwan, dar a reușit să plece din țară înainte să fie descoperită fapta. La întoarce a fost descoperit și chiar a recunoscut fapta, dar condamnarea sa era cu totul altă problemă. Din moment ce crima a fost comisă în Taiwan toate probele se aflau acolo și în lipsa lor nu putea fi condamnat. Pe de altă parte nici nu putea fi extrădat pentru a fi judecat în Taiwan deoarece nu existau tratate de extrădare sau de cooperare juridică între cele două entități teritoriale (niciunul nu este efectiv un stat). Iar un tratat nu putea fi pur și simplu semnat din cauza statutului celor două teritorii. Ambele fac teoretic parte din China, dar se bucură de o largă autonomie, se poate spune că sunt un stat în stat. Ce le face în special deosebite este că au un sistem democratic (cu alegeri parlamentare) cu toate că fac parte dintr-un stat cu partid unic (China). Acest lucru o să-l detaliem mai jos, dar ce este important este că tehnic niciunul nu este un stat și ambele fac parte din China, deci nu se poate folosi legislația lor în ceea ce privește relațiile externe pentru a semna un tratat. Mai mult extrădările către China sunt restricționate în HK tocmai datorită faptului că justiția din China nu este considerată independentă, iar conform legislației din acel moment (2018), Taiwan era parte din China.

Astfel în 2019 parlamentul a început să lucreze la o lege care să rezolve această lacună legislativă. Proiectul legislativ fost special gândit pentru acest caz și permite extrădare suspecților pentru a fi judecați inclusiv către entități ce nu erau state per se. Problema a fost că în forma finală legea permitea și extrădarea către guvernul Chinei (pe lângă Taiwan și Macau) și elimina restricțiile existente pentru extrădările către China, prezente încă din 1997 (când HK a fost transferat de Marea Britanie către China). Au fost impuse unele limite (o pedeapsă minimă, nu poți fi extrădat pentru acuzații ce țin de religie), dar în principiu aproape oricine putea fi extrădat către China.

Legea a fost finalizată în februarie 2019 și a fost introdusă în parlament pe 4 aprilie 2019. Totuși textul a devenit public în luna martie și protestele au început destul de modest pe 31 martie 2019. Pe măsură ce legislația își urma cursul normal în cadrul legislativului protestele au crescut în intensitate până în luna iunie când aproximativ un milion de oameni au ieșit în stradă (populația HK este de 7,3 milioane). În acea zi s-a spus că mai mulți oameni doreau să iasă, dar efectiv nu mai aveau loc pe străzi. Protestele au fost foarte pașnice și civilizate, în ciuda intervenției brutale a forțelor de ordine. După ce au ajuns la acea intensitate și păreau să crească, pe 18 iunie premierul HK (numele oficial este Șeful Executivului, dar funcțiile sunt similare), Carrie Lam, și-a cerut scuze și a anunțat suspendarea parcursului legislativ al propunerii legislative. Totuși legea nu a fost retrasă, doar „înghețată,” ceea ce a generat suspiciune în rândul protestatarilor ce se tem că va fi păstrată și „dezghețată” într-un moment mai prielnic.

În acest context, două săptămâni mai târziu, pe 1 iulie a fost celebrată cedarea HK către China de Marea Britanie (1 iulie 1997). Cu acest prilej are loc un marș în fiecare an, numai că anul acesta atmosfera era mult mai tensionată și o parte din protestatari s-au îndreptat către Consiliul Legislativ. Din ce în ce mai mai multă lume a ajuns acolo și undeva în jurul orei 6 p.m. au reușit să intre în clădire, unde au rămas până la undeva la ora 1 dimineața. În acest timp au distrus mai multe obiecte, inclusiv ușile forțate, dar cea mai importantă acțiune a fost scrierea cu spray (vopsea pulverizată) a cererilor lor pe pereții interiori ai parlamentului. Acestea includ alegerea parlamentului prin vot direct, demisia premierului și alegerea succesorului prin alegeri directe (ca un președinte), anchetarea acțiunilor poliției și retragerea legii menționate anterior (legată de extrădare).

Statutul Hong Kong

Am menționat anterior statul special al HK. Conform acordului prin care este cedat Chinei acesta se bucură de o largă autonomie timp de 50 de ani, după care va fi integrat complet în China. Are un guvern separat, un sistem un judiciar separat și cu totul altă formă de guvernământ. Consiliul Legislativ, echivalentul parlamentului, are 70 de locuri, dar din acestea numai 40 sunt alese prin vot de către populație. Restul sunt numite de diferite grupuri de interese, majoritatea interese economice, care sunt motivate să aibă relații bune cu Beijingul. Drept urmare, cu toate că partidele pro-Beijing au pierdut mereu alegerile în HK, ajung să aibă o majoritate în parlament și, implicit, să controleze executivul. Acestă dispoziție ar trebui să fie provizorie să asigure transferul gradual către alegerea directă a întregului parlament însă China nu pare deloc dispusă să se îndrepte în acea direcție. Același lucru este valabil și pentru Șeful Executivului, care este numit cu acordul Beijing-ului, dar teoretic, conform constituției, ar trebui ales în alegeri libere. Beijingul se folosește de controlul limitat pe care îl are asupra guvernului din HK pentru a-și impune voința, ceva ce s-a lovit de rezistență din partea populației. În 2003 au avut loc proteste masive (jumătate de milion de oameni) după ce guvernul a încercat să treacă o lege ce sancționa acte de trădare împotriva Beijing-ului. Existau deja prevederi în acest sens, dar legea le completa și detalia, iar criticii ei se temeau că ar putea îngrădi libertatea de exprimare, mai ales pentru cei ce critică regimul din Beijing. În urma protestului legea a fost retrasă complet din Consiliul Legislativ (spre deosebire de cea recentă).

La ce să ne așteptăm

 Drept urmare vorbim de un joc continuu, în care Beijingul încearcă să-și extindă controlul asupra HK în timp ce populația este tot mai nemulțumită de aceste presiuni, și fiecare stă cu ochii pe celălalt. Pe măsură ce 2047 se apropie tensiunile par să se amplifice, mai degrabă decât să scadă. Locuitorii HK nu vor să renunțe la drepturi și ocuparea parlamentului, un gest unic până în acest moment prin violența sa, are o încărcătură simbolică, doresc readucerea parlamentului (și a executivului) sub control popular. China nu numai că nu reușește să integreze noua generație din HK, ci mai degrabă, cel puțin în viitorul apropiat, pare să genereze tot mai multă rezistență față de regimul său. Există tot mai multă frustrare legată de faptul că protestele nu schimbă nimic. Guvernul din HK face un pas înapoi, apoi încercă din nou să impună voința Beijing-ului, nu există încă un prag ireversibil. Un lucru este clar, tinerii nu vor să renunțe fără o luptă. Și se pare că va urma o luptă pentru că Beijing-ul nu-și dorește un al doilea Taiwan până cel puțin în 2047 iar, de partea cealaltă, populația nu pare să mai accepte un guvern (parlament și executiv) care este controlat de China. Beijingul vede existența unui teritoriu democratic ca o uzurpare a puterii sale și sunt cazuri de persoane persecutate politic ce au fugit din China în HK (care tehnic este tot parte din China). De asemenea HK nu se supune cenzurii prezente în restul Chinei și aici dreptul la liberă exprima este garantat. Acest lucru creează un model periculos pentru partidul unic din China, care nu prea acceptă critici sau noțiunea de opoziție. Implicit încearcă să aducă HK sub același sistem politic cât mai repede posibil, iar aceasta nemulțumește populație din HK. Se creează o spirală a provocărilor unde presiunile Chinei generează mai un răspuns din partea populației, răspuns care generează și mai multe presiuni ș.a.m.d.

Pe măsură ce se apropie momentul 2047 este posibil să vedem o rezistență tot mai organizată în HK și poate primele parlamente și guverne dominate de candidați pro-democrație (care susțin independența HK). Întrebarea rămâne ce se va întâmpla când se va ajunge la momentul integrării? Va acționa în forță Beijingul, va alege varianta Brexit și va amâna procesul, va negocia un compromis? Oricum se anunță câțiva ani tensionați în care ambele tabere (Beijingul și protestatarii) vor încerca să caute noi strategii pentru a obține rezultate palpabile (progrese ireversibile).

ADDENDUM: După publicarea articolului evenimentele au luat o întorsătură urâtă care trebuie menționată. După cum era de așteptat, au avut loc noi proteste după ziua de 1 iulie, în fiecare weekend. Unul din protestele recente (21 iulie) a vizat un alt obiectiv simbolic, reprezentanța guvernului Chinez în HK. S-a aruncat cu ouă în acestă clădire și pe pereții ei au fost scrise mesaje cu graffiti (la fel ca în clădirea parlamentului) inclusiv „Ne-ați arătat că protestele pașnice sunt inutile.” Din acest comentariu se poate observa frustrarea tot mai mare a locuitorilor din HK.

Ori exact în aceste moment tensionate a avut loc un atac cu grave implicații politice. Un grup de oameni îmbrăcați în alb și înarmați cu bâte, destul de organizați, au atacat o stație de tren din districtul Yuen Long. Nu părea să fie o reglare de conturi deoarece au atacat la întâmplare oameni prezenți în gară. Un detaliu important este că mulți dintre cei aflați acolo, deși categoric nu toți, veneau de la proteste. Cartierul este aproape de „granița” cu China și era posibil ca cel puțin o parte din agresori să fi venit de peste „graniță.” Alternativ, o altă teorie, este că făceau parte din organizații mafiote locale și au fost plătiți pentru a comite acest atac, fie direct de China, fie de susținători locali ai regimului din Beijing. Oricum ceva a fost în neregulă cu acest atac. Nu pare deloc a fi parte din criminalitatea normală din HK. De asemenea, poliția a avut nevoie de o oră pentru a ajunge la locul incidentului, invocând tocmai protestele, o scuză convenientă, dar ilogică. Era imposibil să nu aibă rezerve, mai ales protestele nu erau ceva neașteptat, o criză.

Suspiciunile legate de implicarea Chinei sunt întărite și de faptul că nu ar prima dată când au loc astfel de incidente. Ca număr de victime (45 răniți, din care unul grav) acesta a fost cel mai mare, dar nu este unicat. Au existat și alte antecedente în care au fost atacați protestatari sau ziariști (de exemplu Kevin Lau). Este cu adevărat îngrijorător când guvernul și crima organizată își dau mâna. Iar acest fenomen pare să fie mult mai răspândit în restul Chinei (pe de altă parte și restul Chinei are o populație mult mai mare, deci este logic să existe mai multe exemple). Nu chiar ceva care să încurajeze tinerii îngrijorați de ce se va întâmpla după 2047. Oricum este clar că vandalizarea reprezentanței Chinei din HK a deranjat mult politicienii din Beijing, acest fiind un posibil motiv din spatele atacului (răzbunare). Altă explicație este o încercare de a sublinia necesitatea existenței autorităților a căror imagine a fost afectată de proteste. Fără acestea apare haosul, iar în acest haos apar acte de agresiune extremă. Bune sau rele, sunt necesare (intimidare).

Indiferent de motiv, efectul a fost invers. Opozanții regimului sunt și mai motivați iar persoanele anterior neimplicate, mai ales din zonele limitrofe ale HK, încep să se informeze legat de se se întâmplă (Yuen Long era o astfel de zonă). Pe termen lung este greu de crezut că vor lua partea Chinei în detrimentul mișcării democratice, mai ales dacă mai sunt folosite astfel de tactici „murdare.”

La finalul articolul deja publicat spuneam că Beijingul și protestatarii vor încerca să caute noi strategii pentru a obține rezultate palpabile (progrese ireversibile), dar nu mă așteptam ca acest lucru să se întâmple așa repede. Folosirea mafiei și atacarea unor simboluri ale guvernului chinez nu sunt tactici chiar noi, dar cu siguranță nu au mai fost folosite de ceva timp. Totuși este greu de crezut că aceste tactici vor duce la rezultatele dorite pentru că riscă să escaladeze conflictul mult prea repede și pot avea rezultate imprevizibile. Sunt de așteptat și altele, complet noi.

 

Referințe:

Lege extrădare:

https://www.bbc.com/news/world-asia-china-47810723

https://www.legco.gov.hk/yr18-19/english/hc/papers/hc20190412ls-65-e.pdf

 

Proteste martie-iunie 2019:

https://www.vox.com/world/2019/6/16/18680897/huge-hong-kong-protests-continue-after-the-government-postpones-controversial-bill

https://www.vox.com/2019/6/11/18661007/hong-kong-protest-2019-china-extradition

https://www.nytimes.com/2019/06/18/world/asia/hong-kong-carrie-lam-apology.html

 

Ocupare Consiliu Legislativ:

https://www.scmp.com/news/hong-kong/politics/article/3015620/protesters-ram-legislature-hong-kong-marks-tense-handover

 

https://www.hongkongfp.com/2019/07/04/writing-wall-understanding-messages-left-protesters-storming-hong-kong-legislature/

 

Constituție HK:

https://www.basiclaw.gov.hk/en/basiclawtext/chapter_4.html

 

Proteste 2003:

http://edition.cnn.com/2003/WORLD/asiapcf/east/07/01/hk.protest/

 

ADDENDUM:

 

Noi proteste

https://www.bbc.com/news/world-asia-china-49061975

 

Asalt gară și răspuns la asalt:

https://www.telegraph.co.uk/news/2019/07/22/anger-hong-kong-triad-attack-anti-government-protesters/

https://time.com/5631502/hong-kong-protests-triads-yuen-long/

https://www.theguardian.com/world/2019/jul/23/hong-kong-protesters-pledge-to-stand-up-to-thugs

https://www.theguardian.com/world/2019/jul/25/hong-kong-braces-for-more-unrest-as-yuen-long-residents-fight-back

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *