Planul lui Kushner şi tensiunile Iran – SUA

Sursa: Breaking Israel News

Sursa: Breaking Israel News

Dr. Ana-Maria Gajdo

Deşi anunţat încă din vara anului trecut, Planul de pace pentru Orientul Mijlociu sau „afacerea secolului”, promovat de actualul preşedinte american D. Trump prin ginerele său, Jared Kushner, consilier pentru Orientul Mjlociu nu a fost dezvăluit în totalitate nici acum. Pe de-o parte, Kushner a aşteptat desfăşurarea alegerilor generale din Israel, în luna aprilie, pentru a face anunţul după recâştigarea mandatului de premier de către Benjamin Netanyahu, aliat şi susţinător al Planului. Apoi, publicarea Planului a fost anunţată pentru perioada imediată încheierii Ramadanului. Dar situaţia politică din Israel, atitudinea constantă a UE de a sprijini soluţia cu două state în cazul conflictului arabo-israelian (în ciuda schimbărilor din Parlamentul European de după alegerile de la sfârşitul lunii mai) au dus la anunţarea doar a unei părţi a acestui plan, respectiv latura economică.

Considerată de statele arabe un eşec, dar de administraţia americană un succes, conferinţa de la Manama (Bahrein), de la sfârşitul lunii iunie, a omis discutarea tocmai a principalelor aspecte care stau la baza conflictului israeliano-palestinian: posibilitatea creării unui stat palestinian, un statut special al oraşului Ierusalim, situaţia Cisiordaniei şi a Fâşiei Gaza sau dreptul refugiaţilor palestinieni de a reveni acasă.

Alegeri în Israel

După alegerile din aprilie 2019, prim-ministrul Benjamin Netanyahu a câştigat un nou mandat, dar nu a reuşit să formeze o coaliţie de guvernământ. În acest caz, noi alegeri generale vor avea loc pe 17 septembrie. Acest lucru face ca mult anunţatul plan de pace al SUA să fie din nou amânat, numai partea sa economică fiind făcută publică. În plus, autorul aşa–numitului Plan de pace pentru Orientul Mijlociu, Jared Kushner, ginere şi consilier al preşedintelui american, se baza pe relaţiile stabilite cu premierul Netanyahu pentru punerea în aplicare a acestui plan.

În timpul mandatului trecut Netanyahu a obţinut câteva „victorii”: preşedintele american Donald Trump a mutat ambasada SUA la Ierusalim, pe care l-a recunoscut drept capitală a Israelului. După ce a recunoscut şi Înălţimile Golan ca parte a Israelului, Trump a fost răplătit: numele său este conferit unei aşezări din această zonă – Trump Heights! În acelaşi timp, premierul Netanyahu se confruntă cu acuzaţii de acte de corupţie, caz în care, dacă va fi găsit vinovat şi condamnat, ar putea însemna sfârşitul carierei sale politice.

Conform unei analize realizate de Middle East Monitor („Israeli Elections 2019) partidele înscrise în cursa electorală din septembrie, în Israel, au viziuni diferite faţă de rezolvarea conflictului arabo-israelian ceea ce ar putea influenţa poziţia viitorului guvern faţă de Planul de pace propus de Kushner.

Likud, partidul condus de B. Netanyahu, deţine în prezent 35 de locuri în Parlament. Liderii acestui partid consideră Ierusalimul ca fiind israelian, doresc anexarea Cisiordaniei (West Bank) în timp ce politica faţă de Gaza este descrisă „ochi pentru ochi” (cfr. Middle East Eye, cit.). Pentru a avea mai multe şanse în septembrie, Likud a aprobat deja o fuziune cu partidul centrist Kulanu. Acesta din urmă nu a obţinut niciun loc în parlament şi împărtăşeşte viziunea Likud cu privire la statutul oraşului Ierusalim, anexarea Cisiordaniei, politica faţă de Gaza şi nu doreşte crearea unui stat palestinian. De asemenea, Zehut, partid libertarian, de dreapta, sionist care are rădăcini comune cu Likud, promovează aplicarea suveranităţii israeliene în Cisiordania. Zehut nu a ocupat niciun loc în actualul parlament.

Hosen L’Yisrael (sau Partidului Rezilienţei Israel), condus de Benny Gantz, face parte din Blocul Albastru-Alb (Kahol-Lavan) şi a obţinut 20 de locuri la alegerile din primăvară. Ca şi liderii Likud, cei care conduc Hosen L’Yisrael consideră Ierusalimul ca fiind israelian şi susţine extinderea coloniilor evreieşti în Cisiordania. Din Blocul Albastru-Alb face parte şi Yesh Atid (15 locuri în actualul parlament) care susţine anexarea văii Iordanului (Cisiordania) dar, în timp ce consideră că Hamas este o ameninţare la adresa securităţii statului, consideră că Fâşia Gaza are nevoie de politici economice care să o facă stabilă.

Noua Dreaptă (Hayamin Hehadash) nu a obţinut niciun loc în parlament. Consideră necesară anexarea Cisiordaniei, un război total în Gaza („Strike before they strike us!”) şi nu agrează ideea unui stat palestinian. Similar, Jewish Home (parte a blocului Uniunii Partidelor de Dreapta) condus de Rafi Peretz (deţine 5 locuri în parlament) susţine ideea unui razboi total în Gaza, extinderea coloniilor şi anexarea unei părţi din Cisiordania, negând ideea unui stat palestinian. Tot din Uniunea partidelor de dreapta fac parte şi Uniunea Naţională şi Puterea evreiască (Otzma Yehudit), dar care nu au ocupat niciun loc în Knesset la alegerile din aprilie.

Partidele religioase. Shas (Shomrei Sfarad sau Gardienii Sefarzi, 8 locuri în parlament) este partidul ultra-ortodocşilor. Liderii încearcă să pună capăt discriminării împotriva comunităţii sefardice şi pun accent pe rezolvarea problemelor economice şi instaurarea justiţiei sociale. În viziunea acestora, Ierusalimul este israelian, coloniile trebuie extinse în Cisiordania, dar susţin ideea unei soluţii cu două state. United Torah Judaism (Degel HaTorah and Agudat Yisrael, Iudaismul unit de Tora) deţine 8 locuri în parlament şi împărtăşeşete viziunea Shas, mai puţin în ceea ce priveşte crearea unui stat palestinian.

Hadash-Ta’al. Partidul Hadash condus de Ayman Odeh a obţinut 6 locuri în Parlament, după alianţa cu Mişcarea arabă pentru reînnoire (Ta’al). Soluţia lor este împărţirea oraşului Iersualim şi declararea Iersualimului de Est capitală a Palestinei; sunt împotriva ocupării Cisiordaniei, iar în ceea ce priveşte Gaza, Israelul trebuie să îşi asume responsabilitatea pentru situaţia din zonă. Agreează soluţia cu două state şi a cetăţeniei depline pentru arabi şi israelieni. Ra’am-Balad condus de Mansour Abbas a câştigat 4 locuri în parlament are aceeaşi viziune ca şi Hadash-Ta’al în ceea ce priveşte statutul oraşului Ierusalim, dar şi soluţiile pentru Cisiordania, Gaza etc.

Partidele de stânga, cum este Meretz (4 locuri în parlament) susţin împărţirea oraşului Ierusalim, pacea în Gaza, soluţia cu două state, dezaprobă anexarea Cisiordaniei. Nu toate însă au această viziune. De exemplu, Partidul Israelian al Muncii (6 locuri în parlament) susţine mai degrabă soluţiile partidelor de dreapta în privinţa Ierusalimului, Gazei, Cisiordaniei.

Planul lui Kushner sau „afacerea secolului” după Manama

Jared Kushner a prezentat în Manama (Bahrein) la Conferinţa „Pace şi prosperitate” (25.06.2019) un plan economic pentru palestineni şi alte câteva state de arabe din zonă. După cum am văzut, situaţia politică din Israel a determinat din nou amânarea prezentării integrale a Planului.

În mare, planul arată că palestinienii nu se pot guverna singuri, cel puţin „nu încă” – administraţia americană refuză soluţia „cu două state” – dar Kushner promite investiţii de 50 de miliarde de dolari în teritoriile palestiniene şi în ţările arabe vecine, într-o perioadă de zece ani (Al Jazzera, „Kushner: Palestinians not yet capable of governing themselves”).

Soluţia economică pentru palestineni ar fi o „condiţie prealabilă” păcii, după cum a declarat Kushner (Agerpres, „Jared Kushner: „Planul economic este „o condiţie prealabilă păcii” în Orientul Mijlociu”). Cu toate acestea, economia palestiniană este în colaps mai ales că administraţia Trump a decis reducerea ajutorului direct către Cisiordania şi Gaza, retragerea sprijinul pentru UNRWA şi susţinerea blocadei israeliene în Gaza.

Kushner a declarat la Manama, adesându-se palestinenilor care au boicotat conferinţa, că „America nu v-a abandonat”, dar şi că preşedintele american Donald Trump este „foarte ataşat” de preşedintele palestinian Mahmoud Abbas cu care „este dispus să discute (…) pentru a-l implica în planul american la momentul potrivit” (AGERPRES, „Trump este „foarte ataşat” de preşedintele palestinian Abbas şi este dispus să discute cu el la momentul potrivit” (Kushner). Declaraţiile sale sunt însă contrazise de Abbas, care a caracterizat conferinţa drept „o mare minciună” (Times of Israel, „Abbas: Bahrain summit a ‘big lie’ invented by Kushner to ‘make a fool’ of us”).

Palestinienii (atât din Fatah cât şi Hamas) consideră acest demers inoportun atâta timp cât nu prevede o soluţie privind chestiunile politice, care sunt chiar nucleul conflictului arabo-israelian. Palestinienii cer în special încheierea ocupaţiei israeliene şi constituirea unui stat independent cu capitala în Ierusalimul de Est.

Anterior conferinţei din Manama, statele arabe, unele aliate SUA, au cerut un stat palestinian în cadrul frontierelor de dinaintea Războiului din 1967, stabilirea capitalei Palestinei în Ierusalimul de Est, aşa cum prevede Iniţiativa Arabă pentru Pace, cerinţe respinse de Israel (vezi şi „Arab peace initiative: full text”, The Guardian). Cererea a fost exprimată în cadrul conferinţei din Manama inclusiv de Reprezentantul Special al Uniunii Europene pentru Procesul de pace din Orientul Mijlociu, Susanna Terstal – „soluţia cu două state este singura cale de urmat” (Times of Israel, „As Bahrain showed, even Trump’s Arab allies see two-state solution as essential”).

De altfel, conform ziarului Israel Hayom, Israelul este dezamăgit de nominalizarea ministrului spaniol de Externe Josep Borrell (socialist) pentru funcţia de Înalt Reprezentant al Uniunii Europene pentru afaceri externe şi politica de securitate. Ca şi Federica Mogherini, Borell este adeptul unei soluţii cu două state şi critic al guvernului israelian. Deşi autorităţile israeliene sperau la o schimbare de atitudine a UE în problema nucleară iraniană şi cea a conflictului arabo-isralian în urma alegerilor pentru Parlamentul European care au avut loc la sfârşitul lunii mai 2019, liderii europeni au făcut câteva alegeri cum este Borell, care arată că Uniunea îşi va menţine poziţiile şi declaraţiile anterioare (Israel Hayom, „EU appoints outspoken Israel critic as foreign policy chief”).

Preşedintele turc Recep Tayyip Erdogan a declarat că nu va accepta niciodată planul de pace al SUA din Orientul Mijlociu, iar premierul libanez Saad al-Hariri a declarat că Guvernul şi parlamentul libanez se opun planului SUA de soluţionare a conflictului israeliano-palestinian şi ca atare nu a luat parte la conferinţă. Partidele libaneze doresc întoarcerea palestinienilor la ei acasă şi se opun naturalizării celor care trăiesc în Liban.

Tensiunile SUA- Iran şi Israel-Iran

 La un an de la denunţarea de către SUA a afacerii nucleare iraniene (Iran nuclear deal sau Joint Comprehensive Plan of Action, semnată în 2015 de Iran şi SUA, Marea Britanie, Franţa, China, Rusia, Germania prin care Iranul a fost de acord să-şi limiteze activităţile nucleare şi să permită accesul inspectorilor internaţionali în schimbul ridicării sancţiunilor economice) şi la 8 luni de la aplicarea de noi sancţiuni economice de către SUA, autorităţile din cele două ţări încearcă să evite declanşarea unui conflict, deşi ambele împing la limită răbdarea celuilalt decident.

Cea mai recentă acţiune a preşedintelui Trump privind noi sancţiuni la adresa preşedintelui Ali Khamenei şi a Iranului „pentru a împiedica accesul la pieţele financiare mondiale”, ca urmare a distrugerii unei drone americane (care ar fi intrat în spaţiul aerian iranian cfr. Gărzii Revoluţionare) a provocat reacţia Ministerul iranian de Externe: sancţiunile au închis definitiv uşa diplomaţiei cu Washingtonul.

Cea mai mare parte a aliaţilor europeni din NATO nu doreşte escaladarea conflictului SUA-Iran, iar Rusia şi China, cel mai probabil, vor fi de partea Iranului în eventualitatea unui conflict (cfr. Middle East Forum, „A U.S.-Iran War Will Not Be Fought Only in Iran”). Ministrul rus al Energiei, Alexander Novak a declarat pentru CNBC că sancţiunile împotriva Iranului sunt ilegale deoarece nu au fost aprobate de ONU.

Desigur, un conflict SUA-Iran ar trece mult de graniţele Iranului: Oman, Liban (unde Hezbollah este susţinut de Iran), Siria (unde Gardienii Revoluţiei sprijiniă acţiunile guvernului Assad), Irak (miliţiile PMF – Popular Mobilization Forces susţinute de Iran atacă personal şi baze americane), Yemen şi Arabia Saudită (rebelii houthi susţinuţi de Iran şi-au intensificat atacurile asupra Arabiei Saudite), Israel, Fâşia Gaza (unde Iranul susţine Hamas) etc. ar suferi în mod direct consecinţele acestuia. Dar şi alte ţări din regiune ar fi afectate. Seth Frantzman (Middle East Forum, „A U.S.-Iran War Will Not Be Fought Only in Iran”) menţionează că pe 1 iulie, ciprioţii „s-au trezit” cu o rachetă S-200 în urma unui atac israelian în nordul Siriei. Israelul vizează bazele iraniane din Siria sau cele Hezbollah din Liban.

Pe de altă parte, Mojtaba Zolnour preşedintele Comisiei pentru securitate naţională şi politică externă a parlamentului iranian a declarat că Israelul va fi distrus în mai puţin de o jumătate de oră, în cazul unui conflict cu Statele Unite, potrivit unui raport publicat pe 1 iulie (cfr. Middle East Forum, „A U.S.-Iran War Will Not Be Fought Only in Iran”). La rândul său, Israel Katz, ministru israelian de Externe, a menţionat că Israelul se pregăteşte pentru posibila implicare militară în escaladarea tensiunilor dintre Statele Unite şi Iran în Golf (Radio Farda, „Israel Says It Is Bracing Militarily For Possible U.S.-Iran Escalation”).

Concluzii:

 Adoptarea unui plan de pace în Orientul Mijlociu nu este posibilă fără acordul celor direct implicaţi în conflict, respectiv fără participarea şi consultarea părţii palestiniene. Pe de altă parte, planul este influenţat de viitoarele evoluţii politice din Israel, inclusiv de situaţia premierului Netanyahu care se confruntă cu acuzaţii de corupţie ce ar putea pune capăt carierei sale politice.

În cazul Iranului, nici SUA, nici Iranul nu doresc un conflict militar. Dar declaraţiile privind puterea de distrugere pe care o posedă fiecare, inclusiv statul Israel nu au cum să ducă la dezamorsarea tensiunilor. Orice intervenţie militară în Iran ar însemna un conflict extins, în ţările din regiune existând facţiuni susţinute de Iran şi/sau aliate ale SUA.

Pentru detalii vezi şi Declaraţii de pace, intenţii de război (20.02.2019), Mesianism şi politica SUA în Orientul Mijlociu (1.04.2019) Ameninţarea unui război „din întâmplare” (14.05.2019)

 

Referinţe:

 

  1. ***, „Arab peace initiative: full text”, The Guardian, 28.03.2002, https://www.theguardian.com/world/2002/mar/28/israel7
  2. ***, „Consilierul preşedintelui SUA Jared Kushner spune că acordul israeliano-palestinian nu poate fi în sprijinul Iniţiativei Arabe de Pace”, AGERPRES, 25.06.2019, https://www.agerpres.ro/politica-externa/2019/06/25/consilierul-presedintelui-sua-jared-kushner-spune-ca-acordul-israeliano-palestinian-nu-poate-fi-in-spiritul-initiativei-arabe-de-pace–331149
  3. ***, „Erdogan: Turkey will not accept deal of the century”, MEMO Middle East Monitor, 07.2019, https://www.middleeastmonitor.com/20190702-erdogan-turkey-will-not-accept-deal-of-the-century/?fbclid=IwAR0Ub5-r_MK7cy8ec-BYp7J8ETmfMKUZ7rXujrSAg7VPRfwGA2DChpMJNgY
  4. ***, „Iran nuclear deal: Key details, BBC News, 11.06.2019, https://www.bbc.com/news/world-middle-east-33521655
  5. ***, „Israel disappointed with appointment of new EU foreign minister”, MEMOMiddle East Monitor, 4.07.2019, https://www.middleeastmonitor.com/20190705-israel-disappointed-with-appointment-of-new-eu-foreign-minister/#at_pco=smlwn-1.0&at_si=5d21e6db00281337&at_ab=per-2&at_pos=0&at_tot=1
  6. ***, „Israel Says It Is Bracing Militarily For Possible U.S.-Iran Escalation”, Radio Farda, 3.07.2019, https://en.radiofarda.com/a/israel-says-it-is-bracing-militarily-for-possible-u-s–iran-escalation/30033802.html
  7. ***, „Israeli Elections 2019”, MEMOMiddle East Monitor, https://www.middleeastmonitor.com/specials/israelex19/
  8. ***, „Jared Kushner: „Planul economic este „o condiţie prealabilă păcii” în Orientul Mijlociu”, AGERPRES, 25.06.2019, https://www.agerpres.ro/politica-externa/2019/06/25/jared-kushner-planul-economic-este-o-conditie-prealabila-pacii-in-orientul-mijlociu–331769
  9. ***, „Kushner: Palestinians not yet capable of governing themselves”, Al Jazzera, 3.06.2019, https://www.aljazeera.com/news/2019/06/kushner-palestinians-capable-governing-190603051426199.html
  10. ***,„Lebanon Opposes U.S. Plan for Israeli-Palestinian Conflict, Says PM Hariri”, Haaretz, 26.06.2019, https://www.haaretz.com/middle-east-news/lebanon-opposes-u-s-plan-for-israeli-palestinian-conflict-says-pm-hariri-1.7412685?fbclid=IwAR0SDHTO5AR6JxAwTl_aj9ZClhlN7yBsXMYZF1cljg8yMj_dqM8T-mZNi90
  11. ***, „Trump este „foarte ataşat” de preşedintele palestinian Abbas şi este dispus să discute cu el la momentul potrivit” (Kushner), AGERPRES, 3.07.2019, https://www.agerpres.ro/politica-externa/2019/07/03/trump-este-foarte-atasat-de-presedintele-palestinian-abbas-si-este-dispus-sa-discute-cu-el-la-momentul-potrivit-kushner–336223
  12. ***, „Trump Imposes New Iran Sanctions, Targeting its Supreme Leader”, VOA NEWS, Global Security Org., 24.06.2019, https://www.globalsecurity.org/wmd/library/news/iran/2019/iran-190624-voa01.htm?_m=3n%252e002a%252e2608%252evy0ao09hsf%252e2ekf
  13. ***, „Zehut’s Platform and Vision for the State of Israel”, Zehut International, https://www.zehutinternational.com/platform
  14. Adam Rasgon, „Abbas: Bahrain summit a ‘big lie’ invented by Kushner to ‘make a fool’ of us”, Times of Israel, 07.2019, https://www.timesofisrael.com/abbas-bahrain-summit-a-big-lie-invented-by-kushner-to-make-a-fool-of-us/
  15. Alex Ward, „Iran slams Trump for sanctions: “The White House is suffering from intellectual disability”, VOX, 35.06.2019, https://www.vox.com/2019/6/25/18744253/iran-trump-sanctions-rouhani-white-house
  16. Aroel Kahana, „EU appoints outspoken Israel critic as foreign policy chief”, Israel Hayom, 4.07.2019, https://www.israelhayom.com/2019/07/04/eu-appoints-outspoken-israel-critic-foreign-policy-chief/
  17. David Reid, „Russian energy minister says tension in the Persian Gulf is not the fault of Iran”, CNBC, 2.07.2019, https://www.cnbc.com/2019/07/02/russia-energy-minister-novak-calls-sanctions-against-iran-unlawful.html?__source=sharebar&fbclid=IwAR1zVZ1c-g3UFbQK8Q55EqZevhKrhP_r18gJ81D3Ny6l3l8ozyviU6810t8
  18. Dr Mohammed Nuruzzaman, „Trump stands to lose more from his standoff with Iran”, MEMO – Middle East Monitor, 07.2019, https://www.middleeastmonitor.com/20190703-trump-stands-to-lose-more-from-his-standoff-with-iran/
  19. Eliezer Siegel, „Israel Political Parties: Shas”, Jewish Virtual Library02.2015, https://www.jewishvirtuallibrary.org/shas-political-party
  20. Joint Comprehensive Plan of Action, 14.07.2015 http://www.europarl.europa.eu/cmsdata/122460/full-text-of-the-iran-nuclear-deal.pdf
  21. Motasem A Dalloul, „How is Netanyahu still Israel’s Prime Minister?”, MEMO – Middle East Monitor, 4.07.2019, https://www.middleeastmonitor.com/20190704-how-is-netanyahu-still-israels-prime-minister/
  22. Raphael Ahren, „As Bahrain showed, even Trump’s Arab allies see two-state solution as essential”, Times of Israel, 5.07.2019, https://www.timesofisrael.com/as-bahrain-showed-even-trumps-arab-allies-see-two-state-solution-as-essential/
  23. Rashid Khalidi, „The Neocolonial Arrogance of the Kushner Plan”, The New York Review of Books, 06.2019, https://www.nybooks.com/daily/2019/06/12/the-neocolonial-arrogance-of-the-kushner-plan/?fbclid=IwAR2AcrKTbUH728Ur3Osu3xFOAHaoYIW-L6if1EsO1wyj5nEtPLjA8jhB7BE
  24. Seth Frantzman, „A U.S.-Iran War Will Not Be Fought Only in Iran”, Middle East Forum, 2.07.2019, https://www.meforum.org/58872/a-us-iran-war-will-not-be-fought-only-in-iran?utm_source=Middle+East+Forum&utm_campaign=979c113e0a-EMAIL_CAMPAIGN_2019_07_05_04_38&utm_medium=email&utm_term=0_086cfd423c-979c113e0a-33925169&mc_cid=979c113e0a&mc_eid=745a1f7ab7

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *